REVISTA DE CULTURA FONDATA LA CRAIOVA, IN 1838, DE CONSTANTIN LECCA. SERIE NOUA. ANUL XIV
Într-o discuție recentă cu Stefan Sienerth, întrebat fiind despre Aktionsgruppe Banat, am făcut două constatări, pe care aș dori, mai întîi, să le repet: „S-a scris foarte mult despre Aktionsgruppe Banat, inclusiv despre atitudinea sa critică, sau cel puțin provocatoare, față de regim; unele lucruri corespund realității, altele mai puțin, uneori însă este vorba despre deformări grosolane”. Am adăugat, referindu-mă la propria mea persoană, o a doua constatare: „apartenența la acest grup, la acest cerc de prieteni, a însemnat și continuă să însemne foarte mult pentru mine”(1).

Valoarea de adevăr a acestor constatări nu s-a modificat între timp. Mă voi bizui pe ele în rîndurile ce urmează, demersul meu conturîndu-se în felul următor: voi face, în primă instanță, cîteva constatări subiective, bazate în principal pe propriile mele amintiri, referitoare la apariția „Grupului de acțiune” (Aktionsgruppe), la membrii, dorințele, reprezentările și activitățile acestuia. Perspectiva pe care intenționez să o redau nu este una sistematică, ci fragmentară și în același timp rezultată dintr-o raportare subiectivă (prin intermediul amintirilor) la evenimente petrecute într-un trecut destul de îndepărtat, dar care au avut un impact major asupra propriei mele biografii, continînd să fie, acum ca și atunci, la fel de importante pentru mine.

Mă voi raporta, într-o a doua etapă, la cîteva funcții și efecte ale Aktionsgruppe Banat care, deși nu au fost urmărite în mod deliberat, au prins contur în contextul general al literaturii de limbă germană din România și al sistemului represiv comunist. În acest caz voi opta pentru perspectiva analitică a științelor sociale, în care explicarea consecințelor neintenționale sau paradoxale ale acțiunii joacă un rol important (2).

În final, vor fi menționate succint și cîteva publicații cuprinzînd contribuții ale autorilor care fac parte din acest grup.

Unde și cum a început totul

Aktionsgruppe Banat își are originile în cadrul liceului din Sînnicolaul-Mare (Großsanktnikolaus), un orășel de 14.000 de locuitori din capătul vestic al Bantului românesc. În contextul istoric marcat de reluarea relațiilor dintre Republica Federală Germania și România, începînd cu anul 1967, și de „destinderea” din cea de-a doua jumătate a anilor ’60 (3), s-a înființat, încă din 1966, o secție cu predare în limba germană în cadrul liceului din Sînnicolaul-Mare. Printre elevii clasei a 9-a a primei promoții de limbă germană se numărau Werner Kremm, Johann Lippet și William Totok, viitori membri fondatori ai Aktionsgruppe Banat. Deși originari din Comloșu Mare (Großkomlosch), respectiv Vizejdia (Wiseschdia), William Totok și Johann Lippet au mers la școala din Sînnicolaul-Mare încă din clasa a 5-a, împreună cu Werner Kremm care era din partea locului. Un an mai tîrziu, în cadrul următoarei promoții, li s-a alăturat Richard Wagner, originar din Periam (Perjamosch). În anul care a urmat, m-am transferat și eu în clasa a 9-a a liceului în care îi cunoscusem deja pe cei menționați mai sus, cu care am avut discuții despre literatură (mai ales în cercul literar al liceului).

Acest cerc literar a fost înființat de doamna Dorothea Götz, profesoară de limba germană în cadrul secției germane a școlii generale și a liceului din Sînnicolaul-Mare. Meritele acestei profesoare au depășit cu mult atribuțiile sale: ea nu s-a limitat la inițierea în literatura germană clasică, ci ne-a ajutat să cunoaștem și, în același timp, să prețuim literatura modernă germanofonă ocidentală, să-i înțelegem modalitățile literare și posibilitățile euristice. Aici mai trebuie menționat că, grație sprijinului oferit de R.F.G., am putut beneficia, pentru o scurtă perioadă de timp, de o cantitate însemnată de texte din „vest”: alături de lirică, proză și dramaturgie, am primit și texte din domeniul teoriei literare și al științelor sociale, pe care le receptam cu interes, entuziasm și crescîndă întelegere.

În economia acestui proces de receptare și prelucrare, pe lîngă rolul inițial jucat de doamna Götz (pentru care merită toată recunoștința), s-au conturat și meritele dicuțiilor din ce în ce mai dese, purtate pe tema lecturilor, dar și a propriei noastre producții literare. Importanța acesteia din urmă a luat amploare, cu atît mai mult cu cît exista posibilitatea să publicăm texte literare sau articole, inițial, în rubrica rezervată elevilor din Neue Banater Zeitung, iar mai apoi în alte ziare și reviste. Prin intermediul acestor publicații am intrat în contact cu alți tineri autori bănățeni – Gerhard Ortinau, Ernest Wichner, Albert Bohn și Rolf Bossert. Apărea astfel, fără să fi existat în prealabil o intenție specială, un cerc de tineri scriitori și, mai apoi, de prieteni în care, deși comunicarea era mai mult sau mai puțin intensă, abordarea extrem de critică a realității, cuvintele pline de sens, cărțile erau la fel de importante ca și băuturile stimulante sau comportamentul neconvențional.

O privire mai atentă arată, însă, că între caracterele, modurile de gîndire, stilurile (literare sau de viață), viziunile noastre politice nu erau concordanțe atît de mari. (De aceea nu este de mirare că, mai tîrziu, mulți dintre noi au mers pe propriile drumuri.) Și totuși, exista între noi un numitor comun solid: entuziasmul pentru modernitate și apetența pentru literatura avangardistă, dorința și voința de a schimba ceva, care își găseau expresia în interesul pe care îl arătam pentru procesele care marcau Occidentul, precum și în raportarea la realitatea preconstruită a propriei noastre societăți. Această realitate se dedubla însă: pe de-o parte, societatea românească a „realismului socialist”; pe de altă parte, comunitatea șvabilor bănățeni, profund marcată încă de tradiție. Citite prin prisma modernității, amîndouă formele – dar mai ales complicitatea insidioasă pe care o întrețineau – păreau extrem de discutabile, obiect al criticii și motiv al dorinței de schimbare.

Totuși, acțiunea directă nu era considerată în prima instanță ca instrument al schimbării – de
aceea numele Aktionsgruppe nu este în totalitate corect; procesul schimbării trebuia să facă un ocol, prin intermediul conștiinței, al atitudinilor și poziționărilor în raport cu realitatea. După cum reiese din lucrarea mea (cu caracter de program) aktionsgruppe – oder ähnlich so4 , scopul inițial îl reprezenta, în principal, dorința de schimbare a conștiinței, a formelor rodate ale percepției, a modelelor uzuale de interpretare și prelucrare a realității. Mai mult, schimbarea viza Weltanschauung-urile moștenite, cărora le opuneam o nouă tehnică de producție literară, menită să deschidă calea către un nou tip de abordare a realității.

Acestă reprezentare implica, desigur, o supraestimare masivă a capacităților și efectelor producției artistice și literare, dar aceasta nu se întîmpla doar în cazul nostru, ci și la cei care se temeau de aceasta sau vedeau în ea o amenințare a ideologiei și a dominației lor. Aceste aspecte însă aparțin celei de-a doua și a treia etape a evoluțiilor care au marcat aparițiile publice ale grupului cunoscut între 1972-1975 ca Aktionsgruppe Banat; acesta a fost reprimat de Securitate în vara lui 1975, după ce în toată această perioadă, începînd încă din 1970 cunoscuse supravegheri, spionări, șicane și amenințări, mai mult sau mai puțin intense datorate organelor Securității române și ajutoarelor lor5 .

Trei ani de provocări productive

Pe 2 aprilie 1972 a avut loc, în sediul redacției ziarului Neuer Banater Zeitung, un colocviu, publicat ulterior în suplimentul studențesc al aceluiași ziar cu titlul „La început a fost discuția” („Am Anfang war das Gespräch“), la care au participat „membrii fondatori” ai Aktionsgruppe Banat. În cadrul colocviului, membrii fondatori ai grupului (Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok și Richard Wagner6 , la care îi putem adăuga, din punctul meu de vedere, pe Rolf Bossert și Albert Bohn, care erau deja apropiați de grup) și-au expus, cu titlu de program, viziunile despre literatură și realitate. Grupul a primit numele de Aktionsgruppe ceva mai tîrziu, într-un articol dedicat colocviului, publicat pe 14 mai 1972 de Horst Weber (care era pe atunci redactorul ziarului sibian Neue Woche) în Neue Banater Zeitung7 . Denumirea întrucîtva ironică a fost adoptată fără rezerve și din ce în ce mai des utilizată de către membrii grupului – care erau de cele mai multe ori conștienți de caracterul provocator al denumirii. Cînd Paul Schuster îmi spunea, cu ocazia unei discuții avute la Berlin mulți ani mai tîrziu, că ignorarea pericolelor inerente acestei auto-intitulări se datora lipsei noastre de maturitate politică, el avea dreptate și totodată se înșela. Avea dreptate în sensul în care ne lipseau precauția tactică și adaptabilitatea cu care scriitorii mai bătrîni testaseră posibilităție oferite și limitele impuse de sistem. Se înșela însă, în sensul în care nu ne doream capacitatea de adaptare și eram perfect conștienți de faptul că provocam, și că această provocare se putea dovedi periculoasă.

Au urmat astfel – după părerea mea – trei ani productivi și totodată tensionați de „provocare” și „amenințare”. Atunci au avut loc convorbiri și întîlniri private și publice, lecturi comune la Timișoara, dar și în cîteva sate din Banat, publicații, emisiuni radiofonice, happening-uri etc. Revista Neue Literatur a publicat în trei ocazii culegeri de texte ale Aktionsgruppe: în caietul 11/1972, sub titlul Exerciții pentru indiferenți (Übungen für Gleichgültige), în caietul 7/1973 sub titlul Lumea în casă. Texte noi din Banat (Welt ins Haus. Neue Texte aus dem Banat) și în caietul 4/1974 sub titlul Grupul de acțiune Banat. Noi, deschizătorii de drumuri (Aktionsgruppe Banat. Wir Wegbereiter). În acea perioadă s-au intensificat și contactele cu alți autori și critici mai în vîrstă, ca Anemone Latzina, Bernd Kolf, Gerhardt Csejka – care a devenit un fel de mentor pentru Aktionsgruppe – sau Peter Motzan, dar și cu cei de vîrstă apropiată ca Herta Müller, Klaus Hensel sau Werner Söllner.

Odată cu aparițiile publice provocatoare s-a intensificat supravegherea, spionajul, amenințarea și hărțuirea de către agenții și informatorii securității. Aniversarea publică a trei ani de la înființarea Aktionsgruppe Banat s-a desfășurat la 17 mai 1975 în spațiile casei de cultură a studenților din universitatea timișoreană, unde au fost prezentate, printre altele, un montaj de texte cu titlul explicit provocator Von
allen Seiten stürmisch begrüßt (Salutați furtunos din toate direcțiile) și considerațiile mele programatice depre grupul de acțiune – sau așa ceva. După ce evenimentul public și cel privat, care a urmat în apartamentul lui Gerhard Ortinau, au fost supravegheate de Securitate cu o insistență agresivă, grupul a fost dizolvat. Ernst Wichner și cu mine, cei doi membri care aveam actele de plecare depuse, am putut emigra în 1975; în același timp, presiunea asupra celor rămași în România a crescut, ajungîndu-se în următoarele luni la arestări – mai scurte sau mai îndelungate – a unora dintre autori, la interogatorii, intimidări etc. Totok susține în reconstituirea evenimentelor, care au dus la arestarea sa pentru mai multe luni, c㠄la începutul anului 1975, disoluția grupului de către Securitate era un fapt încheiat”8 .

Reprimarea grupului – efecte și funcții neintenționale

Presiunea tot mai mare asupra foștilor membri ai „Aktiononsgruppe Banat”, ca și asupra altor scrritori, artiști și intelectuali germani, a dezvăluit, din ce în ce mai mult, inclusiv din perspectiva percepției mediilor occidentale, trăsăturile represive ale dictaturii național-comuniste a regimului Ceaușescu9 și discriminarea crescîndă a minorităților etnice. Aktionsgruppe Banat era pe atunci deja cunoscută în vest, îndeosebi în R.F.G., represiunile împotriva membrilor ei fiind relatate în mediile occidentale și vest-germane, nu în ultimul rînd prin angajamentul și susținerea lui Dieter Schlesak și grație eforturilor mele și ale lui Ernest Wichner; aceasta a creat un efect pe care nici chiar cei vizați nu îl intenționaseră și pe care regimul comunist nu îl luase neapărat în calcul, depășind cu mult chiar intențiile protagoniștilor și subestimat în egală măsură de regimul comunist10 .

Demascarea dorită a sistemului comunist de dominare din România nu ar fi fost posibilă exclusiv prin producția literară. Aktionsgruppe Banat și-a atins uimitoarea forța politică de acțiune și efect – cum ar putea fi denumit㠖 tocmai, paradoxal, prin dizolvarea forțată și prin trăsăturile explicit și vizibil represive ale regimului post-stalinist al lui Ceaușescu. Astfel numele însuși de „AB” s-a dovedit ulterior potrivit și justificat, chiar dacă semnificația politică și eficacitatea s-au datorat nu atît literaturii înseși, cît mai ales reacțiilor represiunii.

Anterior s-a afirmat că persecuția împotriva AB în opinia publică și mediile occidentală ar fi suscitat atenția opiniei publice și mediilor occidentale și datorită faptului că acest grup de autori tineri erau cunoscuți într-o oarecare măsură în vest; ar trebui menționat acum că în 1976 două culegeri din textele acestora au apărut în prestigioasa pe atunci revistă literară germană Akzente și în revista literară berlineză Litfass11 .

Au urmat apoi alte publicații. Între altele în horen și în faimoasele culegeri literare ale Editurii Suhrkamp12 . Majoritatea foștilor membri ai AB au emigrat în anii ’80 în R.F.G., cei mai mulți dintre ei desfășurînd o activitate literară intensă, ce a îmbogățit seria aparițiilor editoriale de pînă atunci.

Aceasta constituie însă un alt capitol, ca și numărul mare de publicații științifice de istorie literară (inclusiv lucrări de diplomă și de doctorat) apărute după 1990 în R.F.G., dar și România, despre autorii grupului sau care au gravitat în jurul său: s-a creat astfel un fel de mit în jurul AB, care îmi displace întrucîtva, deoarece conține – ca orice mit – „poezie și adevăr”, amestecate într-o manieră caracteristică și cîteodată supărătoare.

Bibliografie

Akzente. Zeitschrift für Literatur, 6/1976, p. 534-550

Am Anfang war das Gespräch, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M. 1992, p. 31-35

Csejka, Gerhardt, Die Aktionsgruppen-Story, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M., 1992, p. 228-244

die horen. Zeitschrift für Literatur, Kunst und Kritik, 3/1987

Gabanyi, Anneli Ute, Partei und Literatur in Rumänien seit 1945, R. Oldenbourg Verlag, München, 1975

„Sich auf verschiedene Pfade der geistigen Tätigkeit und der Imagination begeben“. Stefan Sienerth im Gespräch mit Anton Sterbling, în Spiegelungen. Zeitschrift für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas, Jahrgang (1) 55, Heft 1, IKGS Verlag, München, 2006, p. 49-58

Sterbling, Anton, aktionsgruppe – oder ähnlich so, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M., 1992 (p. 210-218), apărut mai întîi în Neue Literatur, nr. 7/1975, p. 39-43

Sterbling, Anton, Zum Abschied einer Minderheit. Gedanken zum „Nachruf auf die rumäniendeutsche Literatur“, în Südosteuropa. Zeitschrift für Gegenwartsforschung, 40. Jg., Heft 5, R. Oldenbourg Verlag, München, 1991, p. 211-223

Sterbling, Anton, Das Wesen und die Schwächen der Diktatur – nachgelesen in den Romanen von Herta Müller, în Kron, Thomas, Schimank, Uwe (ed.), Die Gesellschaft der Literatur, Verlag Barbara Budrich, Opladen, 2004, p. 165-200

Sterbling, Anton, Stalinismus in den Köpfen, în Orbis Linguarum, Band 27, ATUT-Verlag, Breslau, 2004, p. 23-38

Sterbling, Anton, Probleme ländlicher Räume in Südosteuropa. Agrarreformen und ihre nichtintendierten Auswirkungen, în Land-Berichte. Halbjahresschrift für ländliche Regionen, herausgegeben von Prof. Dr. Gerd Vonderach, Nr. 11, 2. Halbjahr 2003, Shaker Verlag, Aachen, 2003, p. 48-60

Totok, William, Constrîngerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri, Editura Polirom, Iași, 2001

Totok, William, Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien, Junius Verlag, Hamburg, 1988

Wagner, Richard, Die Aktionsgruppe Banat. Versuch einer Selbstdarstellung, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M., 1992, p. 222-227

Wichner, Ernest (ed.): Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M., 1992

                                                                                 Traducere de Emanuel Ulubeanu

(din Anton Sterbling, „Am Anfang war das Gespräch”. Reflexionen und Beiträge zur Aktionsgruppe Banat und andere literatur- und kunstbezogene Arbeiten, Krämer Verlag, Hamburg, 2008, p. 9-22)

1 Vezi Sich auf verschiedene Pfade der geistigen Tätigkeit und der Imagination begeben“. Stefan Sienerth im Gespräch mit Anton Sterbling, în Spiegelungen. Zeitschrift für deutsche Kultur und Geschichte Südosteuropas, Jahrgang (1) 55, Heft 1, IKGS Verlag, München 2006 p. 49-58, în special p. 50. Pentru alte descrieri consistente despre Aktionsgruppe vezi și: Csejka, Gerhardt, Die Aktionsgruppen-Story, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M. 1992, p. 228-244; Wagner, Richard, Die Aktionsgruppe Banat. Versuch einer Selbstdarstellung, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M. 1992, p. 222-227.

2 Vezi și Sterbling, Anton, Probleme ländlicher Räume in Südosteuropa. Agrarreformen und ihre nichtintendierten Auswirkungen, în Land-Berichte. Halbjahresschrift für ländliche Regionen, herausgegeben von Prof. Dr. Gerd Vonderach, Nr. 11, 2. Halbjahr 2003, Shaker Verlag, Aachen 2003, p. 48-60, mai ales p. 48 și urm.

3 Mai mult în Gabanyi, Anneli Ute, Partei und Literatur in Rumänien seit 1945, R. Oldenbourg Verlag, München 1975, p. 122 și urm.

4 Vezi Sterbling, Anton, aktionsgruppe – oder ähnlich so, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M. 1992, p. 210-218, apărut mai întîi în Neue Literatur 7/1975, p. 39-43.

5 Vezi Totok, William, Constrîngerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri, Editura Polirom, Iași, 2001. Prima ediție germană: Totok, William, Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien, Junius Verlag, Hamburg 1988.

6 Vezi Am Anfang war das Gespräch, în Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M. 1992, p. 31-35.

7 Vezi și Totok, William, Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien, Junius Verlag, Hamburg 1988, p. 66 și urm.

8 Mai mult în Totok, William, Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien, Junius Verlag, Hamburg 1988, p.77 și urm.

9 Vezi și Sterbling, Anton, Das Wesen und die Schwächen der Diktatur – nachgelesen in den Romanen von Herta Müller, în Kron, Thomas/Schimank, Uwe (Hrsg.), Die Gesellschaft der Literatur, Verlag Barbara Budrich, Opladen 2004, p. 165-200; Sterbling, Anton, Stalinismus in den Köpfen, în Orbis Linguarum, Band 27, ATUT-Verlag, Breslau 2004, p. 23-38.

10 Mai mult în Sterbling, Anton, Zum Abschied einer Minderheit. Gedanken zum „Nachruf auf die rumäniendeutsche Literatur“, în Südosteuropa. Zeitschrift für Gegenwartsforschung, 40. Jg., Heft 5, R. Oldenbourg Verlag, München 1991, p. 211-223.

11 Vezi: Akzente. Zeitschrift für Literatur, 6/1976, p. 534-550, cu colaborări de Albert Bohn, Rolf Bossert, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok, Richard Wagner și Ernest Wichner, ca și Litfass. Berliner Zeitschrift für Literatur, 2/1976, p. 69-81, cu colaborări de Rolf Bossert, Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, Anton Sterbling, William Totok și Richard Wagner.

12 Vezi die horen. Zeitschrift für Literatur, Kunst und Kritik, 3/1987. Volumul a fost publicat de Ernest Wichner cu titlul Das Wohnen ist kein Ort, in memoriam Rolf Bossert, după moartea acestuia, cuprinzînd, pe lîngă contribuții ale foștilor membri ai Aktionsgruppe Banat, și alte colaborări ale unor autori din Banat și Transilvania, între care Herta Müller, Dieter Schlesak, Oskar Pastior, Franz Hodjak, Klaus Hensel ș.a. Vezi și Wichner, Ernest (ed.), Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat, Suhrkamp Verlag, Frankfurt a. M. 1992.
câteva observații subiective despre Aktionsgruppe Banat
Anton STERBLING
Nr. 3 / 2013
Cuprins
  AVANTEXT
  Constantin M. POPA:
o seară cu
  Joe Bonamassa
  MIȘCAREA IDEILOR
 
Ion Bogdan LEFETER: "era evident
  Vântul potrivit... trebuie reeditat" –
  Interviu realizat de Cosmin Dragoste
  Anton STERBLING: câteva observații
  subiective despre Aktionsgruppe
  Simona POPESCU: poetry against
  the machine (fragmente)
  Virgil MIHAIU: mărturii din anii când
  lucram la "Echinox"
  Nicolae COANDE: cât e de greu să
  fii neamț
  CRONICA LITERARĂ
  Gabriel NEDELEA: punți
  transdisciplinare între știință și artă
  AIUS LA GAUDEAMUS
 
Petrișor MILITARU: Ion Caraion
  Revolutions
  Silviu GONGONEA: configurări ale
  prozei românești contemporane
  Gabriela GHEORGHIȘOR: figura
  spiritului creator
  Ion MUNTEANU: George Popescu,
  arheolog al gândirii secolului XX
  Daniela MICU: povestea căutătorului
  predestinat
  Luiza MITU: memorii afective ale
  avangardei
  Maria DINU: Sandokan și lumea
  copilăriei
  Florin COLONAȘ: "vreau s-o fac
  patriotică, Ghiță!"
  BELETRISTICĂ
 
Mădălina NICA: Poeme: Cu Oleg și
  Sașa
  ARTE
  Gheorghe FABIAN: dirijorul "face"
  orchestra
  Gheroghe FABIAN: balet -
  pantomimă
   Todor VALOV: "păpușa este
  legătura dintre om și Dumnezeu"
  Magda BUCE-RĂDUȚ: Salonul
  Municipal Craiova 2013
  Cătălin GHIȚĂ: comunismul
  românesc: viața ca pedeapsă
  Emmanuel GARNIER: Angélica
  Liddell și "pornografia sufletului"
  Liviu PRUNARU: ne mai trebuie
  câteva generații să învățăm să fim
  onești și serioși – Interviu realizat de
  Nicolae Marinescu
  LECTURI
 
Mihai GHIȚULESCU: comunismul
  românesc: viața ca pedeapsă
  Mélusine nr. XXXIII:
 
autoprezentarea feminină
  Gheorghe DINICĂ: rondelul în prim
  plan
  Ștefan VLĂDUȚESCU: Oltenia lui
  Marin Sorescu, a lui Constantin
  Pădureanu și a noastră
  Rxona ROȘCA: Ager Kult
  http://www.agerkult.ro/
  SERPENTINE
 
Adrian MICHIDUȚĂ: interferențe
  medico-filosofice în opera dr.
  Alexandru  Olaru
UNIVERSALIA
 
Ulrike Almut SANDIG: 7 poeme
  OCHEANUl ÎNTORS