boroghina112

În ciuda austerităţii declarate, anul cultural 2011 a părut unul normal, poate nici mai bun, dar nici mai rău decât cele de dinainte în privinţa performanţelor.

La capitolul satisfacţii, am trăit-o, în primul rând, pe aceea a realizării continuităţii unor manifestări artistice de interes naţional şi internaţional, cum ar fi Festivalul George Enescu, Festivalul de la Sibiu sau Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti. Finanţarea şi desfăşurarea acestora ne-a dat îndrăzneala, într-un fel şi siguranţa, de a înainta în organizarea Festivalului Internaţional Shakespeare, străduindu-ne să alcătuim un program care să se înscrie pe traiectoria ascendentă a ediţiilor de până acum.

2011 ne-a adus confirmarea prezenţei unor mari teatre şi companii ale lumii, precum Berliner Ensemble, Teatrul de Artă Cehov din Moscova (MHAT), Shakespeare’s Globe din Londra şi alte câteva, la fel de celebre.

Ne-a adus, de asemenea, asigurările Ministrului Culturii că Ministerul va susţine în continuare din punct de vedere financiar şi logistic desfăşurarea Festivalului cu o sumă care, chiar dacă nu va putea să fie una acoperitoare pentru întregul program al manifestărilor, alături de eforturile Consiliului Judeţean Dolj, Primăriei şi Consiliului Local Craiova, a unor posibili sponsori locali, va permite organizarea în bune condiţiuni a acestei mari manifestări culturale europene.

Şi ne-a mai adus acordul Preşedintelui României ca, asemenea ediţiei din anul 2010, Festivalul Internaţional Shakespeare să aibă loc sub Înaltul Patronaj al Domniei Sale şi, bineînţeles, al Guvernului României.

Şi nu lipsit de semnificaţii este faptul că 2011 ne-a adus mai multe distincţii pentru Festivalul Shakespeare din anul 2010, Constelaţia Hamlet, fiind considerată cea mai importantă realizare a anului 2010 la categoria Teatru, una dintre revistele de cultură, în numărul său din ianuarie 2011, încercând o evaluare a anului teatral 2010, dând titlul articolului de sinteză Coroana anului teatral 2010: Hamletiada.

În anul 2011 am putut viziona câteva spectacole, atât în ţară, cât şi în străinătate, care ne-au produs reale satisfacţii.

Între acestea se înscriu şi Caligula de la Teatrul Naţional Marin Sorescu Craiova, în regia lui Laszlo Bocsardi, cu un Sorin Leoveanu de-a dreptul magnific, dar şi cu Ilie Gheorghe, Gabriela Baciu şi alţi actori cu creaţii remarcabile, precum şi O noapte furtunoasă în regia lui Mircea Cornişteanu, cu o viziune novatoare şi cu realizări actoriceşti de excepţie, cum sunt cele ale Ceraselei Iosifescu, Ion Colan, Valentin Mihali, George Costea sau Cătălin Băicuş.

Acest spectacol venea la foarte puţin timp după un alt excepţional spectacol Caragiale realizat în teatrul românesc, la Sibiu, de Silviu Purcărete, D-ale carnavalului.

Vă rog să mă iertaţi, dar despre dezamăgiri, prefer să nu vorbesc. Pot să vă spun doar că ele au venit din zona aplicării aşa zisei reforme şi a reducerilor forţate de personal din cultură şi din întregul sistem al bugetarilor, afectând oameni care au lucrat zeci de ani în aceste instituţii, dar şi familiile lor.