buce_radut112

Galeria de Artă „Ion Ţuculescu” din somptuosul Palat al Prefecturii Judeţului Dolj a prilejuit întâlnirea spirituală – în universul limbajului artelor vizuale – cu creaţia pictorului Constantin Niculescu, continuând şirul celor 37 de expoziţii personale deschise în Craiova, Bucureşti, Slatina, Calafat, Bechet, Rm.Vâlcea, Tg. Jiu, Tismana ş.a. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Bucureşti, artistul a participat la numeroase Expoziţii Naţionale, Saloane Anuale de Artă, Expoziţii de Grup, Tabere de Creaţie sau Excursii Documentare. Picturile sale se păstrează în muzee de artă şi colecţii particulare din ţară şi străinătate, Constantin Niculescu fiind „un nume reprezentativ pentru pictura post-impresionistă contemporană”.

În prezenţa invitaţilor şi a unui public de specialitate, vernisajul expoziţiei a fost onorat de alocuţiunile Prefectului Judeţului Dolj Nicolae Giugea şi a Preşedintelui Filialei Craiova a Uniunii Artiştilor Plastici din România, artistul plastic Marcel Voinea. Despre demersul actului creativ, geneza, receptarea şi descifrarea imaginilor de pe simezele Galeriei „Ion Ţuculescu” au vorbit criticul de artă Florin Rognean – Directorul Muzeului de Artă din Craiova şi graficianul Lucian Irimescu – membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

„Lucrările mele exprimă o stare de spirit”, spunea pictorul Constantin Niculescu.

În tema generală a universului rustic din Oltenia, întâlnim ciclurile tematice care l-au consacrat pe artist, unele dintre ele prezentate de-a lungul timpului în expoziţii de sine stătătoare.

Expoziţia se deschide, metaforic, cu un motiv simbol: copacul, care dă numele tablourilor. Pictat singular, în maniera neoimpresionistă, copacul se identifică cu peisajul prin expresivităţi ale punctului şi liniei şi efecte plastice de clar-obscur. Copacul se regăseşte multiplicat, compus şi recompus în geometria unor forme plastice inedite, în compoziţiile cu margini de sat, alternând cromatica verde-ternară cu albul pereţilor construcţiilor săteşti: casa de locuit, hambarul, pătulul, paierul şi uneori moara, în tablouri ca: Peisaj din Bechet, Peisaj din Arcani-Gorj, Ulicioara din Aradan, Peisaj de primăvară ş.a.

Spaţiul central al expoziţiei, cu tablouri intitulate: Vatra ţărănească, Interior de pivniţă la Bechet, Oblonul, Curte oltenească ş.a. prezintă temele care decupează motivul decorativ sau funcţional al gospodăriei ţărăneşti din sudul ţării, din Gorj şi Dolj, unde s-a născut şi a trăit artistul. Elementele specifice acestor zone apar în reprezentări artistice originale: pridvorul, beciul şi pivniţa boltită, cuptorul şi vatra ţărănească, obloanele, doagele butoaielor, şipcile de la garduri, scările de lemn sau spiţele roţilor de la căruţă, şirurile liniare sau arcuite de cărămizi şi detaliile de interior. Vorbind despre pictura lui Constantin Niculescu, critica de artă a anilor 1980 considera că oblonul şi pivniţa sunt un aport personal, original, în tematica picturii româneşti.

O lucrare interesantă, într-o compoziţie originală, este Personaj cu pivniţă, noutatea fiind plasarea unei fete pe scara ce urcă dinspre întunericul pivniţei. Este o tânără puternică, frumoasă, ca o zeiţă a triumfului, o Victorie modernă a lumii arhaice, a rădăcinilor şirurilor de generaţii care se înalţă spre lumină. Este tabloul care ne conduce spre ultimul segment expoziţional, unde apar portretele feminine: Teodora, Irina, Andreea şi Raluca – fiica artistului, tinere, visătoare, nostalgice, încadrate în peisajul optimist, colorat, respirând libertate, linişte.

Actuala expoziţie include şi naturi statice cu flori, o temă constant abordată de pictorul Constantin Niculescu. Tablourile cu flori completează şi întregesc spaţiul virtual al satului românesc. Prin lucrările expuse, Constantin Niculescu se dovedeşte un maestru al picturii, universul plastic al tablourilor degajând o anume puritate, sacralitate şi decenţă, proprii mediului sătesc.

Tablourile sunt realizate în clasicele tehnici de ulei pe pânză sau sepia, dar şi cu pigmenţi acrilici. Compoziţiile sunt echilibrate, cu linii de forţă concentrate spre centrul de interes al tabloului, polarizând atenţia spre interior – în compozitii închise sau deschizând spaţiul. Elementele de limbaj plastic definesc decorativ – plat sau vibrează suprafeţele, uneori pata, linia şi punctul se interferează, juxtapuse sau suprapuse, monocrome sau într-o gamă cromatică amplă, complexă. Fără să fie tributar foviştilor sau impresioniştilor, gândindu-ne poate la titanii postimpresionismului, desfăşurarea în spaţiu a formelor la Cezanne sau siguranţa tuşei cromatice la Van Gogh, pictorul Constantin Niculescu are o creaţie originală susţinută de o viziune profundă, brâncuşiana a valorilor tradiţionale. Iubeşte culorile optimiste, lumina. Temperează complementarele pentru a crea armonie. Anulează ductul continuu dinamizând liniile, fragmentează formele pentru a conferi tablourilor vitalitate, forţă de exprimare şi expresivitate.