Avantext

Inteligenţa sclipitoare i-a arătat de la început lui Eugen Negrici drumul cunoaşterii, de la „facilităţile” expresivităţii spre „modelele mentale in potentia”, spaţiul definirii unui număr restrâns de oameni cu „vocaţie activă”, specifică „fenomenului creator în ansamblul său”.

După mai bine de patru decenii de activitate didactică şi publicistică, cu numeroasele volume receptate şi recunoscute prompt, prin cronici elogiase şi premii, ca fiind contribuţii excepţionale, deşi are numeroşi discipoli care îl revendică drept maestru, nu întâmplător la Craiova conturându-se o adevărată „şcoală critică”, Eugen Negrici rămâne, de fapt, inclasificabil în genurile literare tradiţionale. Semn de autenticitate şi profunzime, opera obligând deopotrivă la recitire, regândire şi reconsiderare „cu o privire globală asupra tuturor formelor de manifestare a spiritului”, cum şi-a propus el însuşi ca „metodă de cercetare”. (Las cititorului plăcerea de a descoperi sursa citatelor – N.M.)

Coerenţa şi consecvenţa demersului de identificare a celor mai intime izvoare ale „literaturii” s-a îmbogăţit în timp cu o etică asumată a „lecturii” existenţei şi textului deopotrivă, pe care o va mărturisi împreună cu Merleau-Ponty: „este esenţial pentru lucru şi pentru univers să se prezinte ca deschise, să ne făgăduiască întotdeauna altceva de văzut”. (Imanenţa literaturii, Cartea românească, 2009, Argument)

„Pururi tânăr”, îi dorim profesorului nostru iubit La mulţi ani cu sănătate şi bucurii! spre a ne provoca în continuare cu ironia sa cordială, scrisă sau zâmbită, ca nu cumva să devenim „vocaţii adormite”. Şi să avem puterea de a ne asuma „riscul” culturii naţionale. Cu toate „iluziile” ei.

*

Când prin 1966 mărturiseam tânărului nostru asistent şi prieten dezamăgirea de a nu fi reuşit să înfiinţez împreună cu alţi colegi, între care Marin Budică şi
George Popescu, o revistă literară studenţească, exprimându-mi hotărârea de a-mi realiza proiectul într-o zi, Eugen Negrici m-a prevenit: „Să nu ajungi o hidrocentrală îngheţată!”.

Noua serie a Mozaicului există şi datorită acelui avertisment grav, dar cald. Îi mulţumesc acum, ca şi pentru răspunsurile date întrebărilor formulate în redacţie de tinerii „mozaicari”, care împărtăşesc aceeaşi afecţiune pe care i-o păstrăm noi, cei mai puţin tineri.

Nu întâmplător, în 2001 revista Mozaicul acorda Premiul „Constantin Rădulescu-Motru” – pentru ideologie culturală, lui Eugen Negrici, premiu ce mai fusese acordat, în anul 2000, numai lui Adrian Mari