Avantext

Dacă vrem să refacem foarte pe scurt traseul biografic al lui Michael Ilk (n. 22 octombrie 1956), putem spune că şi-a petrecut copilăria la Lugoj, a făcut studiile liceale la Timişoara, după care a absolvit Facultatea de Arhitectură din Bucureşti (1974-1980) şi, apoi, s-a stabilit la Ludwighofen în Germania. În anii următori, arhitectul şi colecţionarul Michael Ilk devine interesat de mişcarea de avangardă, ce are ca prim rezultat organizarea expoziţiei Brâncuşi, Tzara şi avangarda românească (Brancusi, Tzara und die rumänische Avantgarde, 1997) la Muzeul din Bochum (19 aprilie-15 iunie 1997) şi ulterior la Kunsthal, situat în cadrul Museumpark din Rotterdam (23 august-2 noiembrie 1997), cuprinzând o serie de opere de artă reprezentative pentru avangarda românească, menite să acopere un gol de cunoştinţe pe care publicul occidental îl are în această direcţie şi să îl familiarizeze cu semnificativa contribuţie a artiştilor români la dezvoltarea avangardei europene. Catalogul-album al acestei duble expoziţii, scris în limba germană şi însumând 127 de pagini, beneficiază de o prefaţă a brâncuşiologului Barbu Brezianu şi un cuvânt înainte semnat de Michael Ilk şi al cărui motto edificator (extras dintr-o scrisoare trimisă de Geo Bogza lui Saşa Pană în Bucureştiul anului 1932) ne atrage atenţia asupra faptului că „va veni o vreme, s-ar putea peste 30 sau 50 de ani, când o să fie studiată cu seriozitate mişcarea noastră” de avangardă. Volumul lui Michael Ilk a apărut după 65 de ani de la afirmaţia lui Geo Bogza. Autorul a lucrat la acest volum mai mult de 10 ani, deoarece cercetarea sa a presupus consultarea aproape integrală a tuturor publicaţiilor şi documentelor aparţinând avangardei române, de la momentul apariţiei în România a acestei mişcări artistice, în 1892, şi până în anul 1947, indiferent că aceste publicaţii au apărut la Bucureşti („Punct”, „Contimporanul”, „Integral”, „Orizont”, „75HP”), Iaşi („Prospect”, „XX - literatura contimporană”), Dorohoi („Unu”), Braşov, Arad sau Câmpina („Urmuz”).

În 2001, Michael Ilk a publicat 320 de exemplare ale unui „catalogue raisonné” bilingv, în română şi în germană, de 93 de pagini, intitulat Marcel Iancu. Opera grafică (Marcel Janco. Das graphische Werk, 2001), ce cuprindea în mare parte ilustraţii color şi referinţele bibliografice esenţiale pentru artistul avangardist originar din România, dar stabilit ulterior în Israel. Acest catalog a însoţit expoziţia deschisă pe Galeria Linke de la Berlin ce cuprindea lucrări de grafică, piese din metal şi tot felul de lucrări proiectate de Maxy alături de colecţia revistei româneşti „Integral”, publicaţie la care a contribuit în mod constant. Apoi, Michael Ilk publică volumul DADA. Corespondenţă inedită 1916-1920: Meriano-Tzara-Janco (2002) într-o ediţie bibliofilă de 99 de exemplare, numerotate de la I la IV, şi respectiv de la 1 la 95, fiind prezentată în România prin intermediul Galeriei „Contrapunct” din Bucureşti. Ca urmare a acestui fapt, peste cinci ani de la apariţia acestui volum, urma să aibă loc, la Teatrul Metropolis din Bucureşti, punerea în scenă a spectacolului-lectură Triunghi epistolar – Corespondenta Dadaistă, avându-l ca protagonist pe actorul Vlad Ivanov, în regia Cătălinei Buzoianu, cu dramatizarea în limba română de Florin Colonaş, cu contribuţia lui Tom Brânduş (concepţie sonoră şi video). Premiera a fost dublată de o expoziţie inedită de publicaţii şi fotografii DADA în foaierul teatrului bucureştean, iar în sală au fost prezenţi Carlo Ernesto Meriano, fiul poetului bolognez Francesco Meriano, Cristoph Tzara, John Vloemans şi Michael Ilk. Cu această ocazie s-a lansat şi traducerea volumului Ecuator nocturn – cuvinte în libertate (1916) de Francesco Meriano, unul dintre reprezentanţii de seamă ai futurismului italian. Poet, prozator, animator cultural şi conducător al revistei italiene de avangardă La Brigata (împreună cu Bino Binazzi), Francesco Meriano, ca şi Enrico Prampolini, Julius Evola, Francesco Cangiullo sau Alberto Spaini, face parte din acea categorie de poeţi care iniţial au fost adepţii futurismului urmând ca după aceea să adopte principiile dada. Fiind atras de noile idei din artă şi de experimentele de tip avangardist, Meriano a avut o corespondenţă destul de bogată cu scriitori străini ca Apollinaire, Cendras, Conearova sau Tzara.

În toamna anului 2003, Michale Ilk a organizat la Berlin expoziţia M.H.Maxy,1895-1971 – Artist integralist (Der Integrale Künstler) ce a fost însoţită de un volum omonim de 221 de pagini, cu ilustraţii alb-negru şi color. Albumul, tipărit în numai 194 de exemplare şi cinci separate în ediţie de lux, beneficiază de peste o sută de ilustraţii (grafică, pictură, desene, costume, ilustraţii de carte, tapiserii şi obiecte de artă decorativă), o cronologie extinsă, bibliografie şi imagini facsimil după articolele şi manifestele publicate de Max Hermann Maxy. În 2007 Michale Ilk se va ocupa de volumul Victor Brauner, linogravorul (Victor Brauner: Linogravures-Linocuts. Catalogue raisonné), tipărit în 50 de exemplare şi cuprinzând linogravurile făcute de Brauner între anii şi în 1924-1925 şi 1929, iar doi ani mai târziu va publica Cărţile ilustrate de Victor Brauner (Catalogue raisonné des livres illustrés de Victor Brauner), în care sunt reproduse imaginile din 28 de cărţi ilustrate de Brauner între anii 1923-1965.

Între 20 iunie-13 septembrie 2009, a avut loc expoziţia Suprarealism românesc 1928-1947 (Roemeens surrealisme 1928-1947) la Muzeul Kunsthal din Rotterdam, iar ulterior, ca o consecinţă a acestui eveniment, pe 30 iunie 2009 a avut loc la Anticariatul „Unu” din Bucureşti lansarea volumului Mişcarea de la „Unu” de Michael Ilk, o ediţie bibliofilă numerotată ce a fost tipărită în Germania. Acest volum reproduce într-o formă grafică deosebită materialele expuse la Rotterdam, la care se adaugă un aparat critic complet despre revista „Unu” şi avangardiştii care publicau aici, printre ei numărându-se Victor Brauner, H.M. Maxy sau Moldav, precum şi alţi scriitori sau artişti de orientare dadaistă sau suprarealistă. De asemenea, lucrarea a fost editată în colaborare cu Vladimir Pană, fiul lui Saşa Pană, creatorul mişcării „Unu” şi susţinător al mai multor reviste de avangardă din România.

În 2011, Michael Ilk a organizat două evenimente importante pentru promovarea şi diseminarea valorilor avangardei româneşti. Primul va avea loc în ţară: între 10 şi 19 mai 2011, colecţionarul de artă Florin Colonaş împreună cu arhitectul Michael Ilk, au organizat la sala Galateca a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti expoziţia Brauneriana – Victor Brauner în afişe, cuprinzând 55 de afişe ale expoziţiilor personale sau de grup ale lui Victor Brauner, ce au avut loc în mai multe ţări europene în intervalul 1926 – 2011. Afişele prezente în expoziţie au dimensiuni diferite şi sunt foarte elegante din punct de vedere grafic, dat fiind faptul că aparţin unor galerii de artă de mare prestigiu din Franţa, Italia, Elveţia, Spania sau România. Brauneriana cuprinde cel mai mare număr de afişe ale expoziţiilor lui Victor Brauner. Al doilea eveniment a avut loc la Vendôme, pe valea Loirei. Aici, în cadrul celei de-a şaptea ediţii a festivalului Les Promenades Photographiques (cuprinzând în acest an 23 de expoziţii de artă fotografică, plus o serie de conferinţe, evenimente şi festivităţi de premiere), a avut loc şi expoziţia dedicată fotografului suprarealist Aurel Bauh (1900-1964), organizată de Michael Ilk cu ajutorul expertului în fotografie Yves Di Maria. Cu acestă ocazie, arhitectul Ilk publică în condiţii grafice deosebite albumul Aurel Bauh, ce cuprinde pe lângă cele 42 de fotografii ale expoziţiei din Franţa, extrase despre arta fotografică scrise de însuşi Bauh, dar şi două texte semnate de
Michael Ilk şi Dr. Alfred Wiedermann, ce sunt menite să ne introducă în atmosfera specifică universului fotografic creat de artistul născut la Craiova.

Fiind un mare pasionat de avangardă, Michael Ilk a publicat în ultimii paisprezece ani o serie de zece volume „pe banii şi pe gustul său”, menite să contribuie în mod substanţial la promovarea şi cunoaşterea avangardei româneşti atât în ţară, cât şi peste hotare. Cu toate că este cunoscut mai mult în străinătate, arhitectul şi colecţionarul
Michael Ilk – alături de Ion Pop, Marin Mincu, Simona Popescu, Ovidiu Morar, Paul Cernat şi Vasile Spiridon – este unul dintre exegeţii contemporani importanţi ai avangardei româneşti.