nicolau112

„Căci nu trebuie să pierdem din vedere că, ceea ce fură Florenţa şi Padova în secolele al XIV-lea şi al XV-lea pentru studiile clasice în Occident, fură, începând din secolul al XVII-lea, păstrând întreaga proporţie, Iaşul şi Bucureştiul pentru Orientul Ortodox: centre şi citadele ale luminilor, unde fură în mare parte pregătite emanciparea şi renaşterea naţională a tuturor popoarelor Peninsulei Balcanice.”
(Cleobulos Tsourkas)

Cartea istoricului grec – cu studii la Universitatea din Bucureşti în anii ’40 – Cleobulos Tsourkas, Les débuts de l’enseignement philosophique et de la libre pensée dans les Balkans. La vie et l’oeuvre de Théophile Corydalée (1563-1646)1 , apărută în limba franceză în 1948 la Bucureşti, sub egida Institutului de Studii Balcanice, este prima lucrare cuprinzătoare apărută în România, şi deopotrivă în Europa, dedicată lui Teofil Corydaleu. Pentru cultura europeană în general, dar şi pentru cultura română în mod special, lucrarea lui Cleobulos Tsourkas despre viaţa şi opera lui Teofil Corydaleu este importantă din cel puţin şapte motive.

În plan european, în primul rând, Corydaleu reprezintă, cum spunea Constantin Noica, ultimul mare comentator aristotelic de tradiţie greacă. Cu el se încheie cele peste 19 secole de comentariu aproape neîntrerupt al operelor lui Aristotel în greaca veche. Între cele trei mari şcoli interpretative – greacă, arabă şi latină medievală –, cea greacă este nu numai cea mai veche şi cea mai întinsă în timp, dar, grăind în limba lui Aristotel, este şi cea mai importantă, aici păstrându-se încă, spre deosebire de celelalte două, adâncimea unei gândiri originare. Dar departe de-a avea cu Teofil Corydaleu – cel care studiase cu marii învăţăţi ai Italiei din sec. al XVI-lea, într-una din cele mai faste perioade ale ei – o operă de scolastică greacă târzie, avem cu el o interpretare înnoitoare şi nu lipsită de originalitate, aşa cum nu sfârşise nici şcoala arabă prin averroism, şi deopotrivă nici cea latină medievală prin tomism.

În al doilea rând, fiind vorba despre Aristotel, cel de la care se revendică nu doar mai toate ramurile filosofiei, dar până mai ieri şi cele mai multe ştiinţe ale umanităţii, va fi vorba cu Teofil Corydaleu, după spusele aceluiaşi Constantin Noica, de unicitatea pe care o reprezintă aristotelismul privit drept corpus-ul filosofic şi ştiinţific cel mai cuprinzător pentru cultura europeană, până târziu în modernitate. Comentariile lui Corydaleu cuprind partea cea mai importantă a operei aristotelice şi se întind de la Categorii, din care s-a născut ontologia, trecând prin Analiticele prime şi Analiticele secunde, care au dat logica şi respectiv gnoseologia, trecând apoi prin tratatele Fizica, Despre generare şi distrugere şi Despre cer, care au dat fizica teoretică, iar cu ultima şi astronomia, cosmologia şi astrofizica, până la tratatul Despre suflet, care a dat psihologia, şi Metafizica, de la care am moştenit până şi numele acestei ramuri a filosofiei.

Apoi, în al treilea rând, este vorba cu aceste interpretări aristotelice ale lui Teofil Corydaleu de o operă inedită şi needitată încă în Europa şi în lume. Dacă Occidentul european a cunoscut în sec. al XVII-lea şi al XVIII-lea o mică parte din scrierile lui Corydaleu, prin ediţiile londoneze şi veneţiene, şi cu siguranţă nu cea mai semnificativă, fiind vorba doar de lucrări de retorică şi de epistolarii, trebuie spus că acum este aproape uitat şi în bună măsură necunoscut. În asemenea măsură uitat şi necunoscut, încât publicarea manuscriselor care conţin comentariile lui au fost, din motive greu de înţeles, omise din corpus-ul comentatorilor de limbă greacă publicat de Academia din Berlin la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea, unde şi-au găsit locul toţi interpreţii şi comentatorii, până la cei minori, ale căror scrieri s-au păstrat în câte vreo bibliotecă mânăstirească apuseană.

Pe de altă parte, în al patrulea rând şi în prelungirea gândului de mai sus, e drept că majoritatea manuscriselor corydaleene se găseau în momentul publicării ediţiei germane, şi au rămas până în ceasul acesta, în Orientul european, unde deopotrivă au fost uitate şi au devenit necunoscute, după ce aproape un secol şi jumătate au constituit baza învăţământului academic, cu nimic mai prejos decât cel apusean. Începând cu Academia din Fanarul Constantinopolului, al cărui rector a şi fost o vreme Teofil Corydaleu, pănă la Academiile Domneşti de la Iaşi şi Bucureşti, unde el n-a călcat niciodată, dar unde mai târziu spre sfârşitul sec. al XVII-lea cursurile se făceau în greaca veche cu profesori proveniţi din discipolii formaţi de el şi după comentariile lui, Orientul îi datorează ceea ce, în mod paradoxal la prima vedere, s-a putut numi iluminismul aristotelic, total opus aristotelismului dogmatic cu care sfârşise Apusul medieval stârnind violenta reacţie renascentistă.

Aşa încât, în al cincilea rând, tocmai de acest iluminism aristotelic au avut din plin parte mai ales Principatele Române, devenind, prin cele două Academii Domneşti de la Iaşi şi Bucureşti, vreme de peste 150 de ani centrul lui şi al filosofiei greceşti în genere. Peste un veac şi jumătate (sec. XVII-XVIII) învăţământul superior românesc din aceste două academii s-a făcut în limba lui Aristotel şi după un program aristotelic. Dincolo de mărturiile consemnate de către istorici, deopotrivă de importante, în această ordine stă mărturie faptul că aici, în Iaşi şi Bucureşti, se găsesc cele mai multe manuscrise conţinând comentariile lui Teofil Corydaleu. Numai biblioteca Academiei Române posedă peste 60 de manuscrise, cărora cartea lui Cleobulos Tsourkas le face un inventar complet.

În al şaselea rând, fiind posesoarea celei mai bogate colecţii de manuscrise corydaleene, România este locul unde s-a iniţiat la începutul anilor ’70, în premieră europeană, publicarea operelor filosofice complete, conţinând toate comentariile rămase inedite, alături de cele publicate la Veneţia în sec. al XVIII-lea. Ediţia urma să cuprindă, în 7 volume, Introducere la logică (inedit), Comentarii la Metafizică (inedit), Comentarii la tratatul Despre suflet (inedit), Comentarii la tratatul Despre cer (inedit), Curs introductiv la Fizica lui Aristotel (Veneţia, 1779), Despre generare şi distrugere după Aristotel (Veneţia, 1780) şi Comentarii şi întrebări privind întrega logică a lui Aristotel (Veneţia, 1729). Astfel, din iniţiativa şi în traducerea lui Constantin Noica, cel care a făcut o adevărată campanie la nivel european pentru publicarea şi cunoaşterea ultimului mare comentator aristotelic de limbă greacă, au apărut la Bucureşti primele două volume de opere complete în ediţie bilingvă (text grec şi traducere în franceză) cuprinzând Introducere la logică (1970) şi Comentarii la Metafizică (1973). Din păcate, şi cu mare pagubă pentru cultura română şi europeană, celelalte au rămas în continuare nepublicate.

În sfârşit, în al şaptelea rând, cartea lui Cleobulos Tsourkas, Începuturile învăţământului filosofic şi gândirii libere în Balcani. Viaţa si opera lui Teofil Corydaleu (1563 - 1646), a rămas până azi cea mai importantă şi cuprinzătoare lucrare despre Teofil Corydaleu. Prima parte a ei prezintă viaţa şi contextul cultural european în care s-a format gânditorul, opera lui şi importanţa pentru spaţiul balcanic şi românesc, cu un capitol special despre Academiile Domneşti din Principatele Române şi altul despre manuscrisele din biblioteca Academiei Române. A doua parte a lucrării, cea mai cuprinzătoare, prezintă în cinci capitole comentariile lui Corydaleu la tratatele aristotelice de logică, fizică, Despre generare şi distrugere, Despre cer şi la tratatul Despre suflet. Comentariul lui Cleobulos Tsourkas – unul din rarii cunoscători şi cercetători capabili să descifreze manuscrise greceşti vechi – este însoţit de numeroase şi ample citate în greacă din manuscrisele corydaleene (peste 600 de fragmente), în majoritatea lor inedite şi de o fundamentală importanţă pentru cercetare. Aceste fragmente nu sunt traduse în ediţia franceză din 1948, ci cel mult parafrazate în text. În traducerea românească parte din ele vor fi transpuse în versiune românească alături de originalul grecesc.

Iată, prin urmare, cel puţin şapte argumente pentru importanţa publicării în limba română a lucrării lui Ceobulos Tsourkas, fundamentală nu numai pentru spaţiul cultural românesc, ci şi pentru cel european.

1 În curs de apariţie la Editura Aius, cu titlul Începuturile învăţământului filosofic şi gândirii libere în Balcani. Viaţa si opera lui Teofil Corydaleu (1563 - 1646), trad. rom. Şerban N. Nicolau.