REVISTA DE CULTURA FONDATA LA CRAIOVA, IN 1838, DE CONSTANTIN LECCA. SERIE NOUA. ANUL XIV
                                                                                                                     lui Eugen Negrici


Prin fumul negru al lumânărilor,
el, umilul zugrav de la biserica Sf. Mina,
el, care ascultase topirea în cântec
a vorbelor lui Vasilache,
dus la groapa uitării în prapurii oștirii,
el, dăruit cu ochii întunericului ce îl poartă
peste povârnișurile de cenușă ale raiului,
citește misterioasa carte
a lepădării de lume.

Cu sufletul flămând atinge aripa bolnavă
a arhanghelului Mihail,
se strecoară apoi în firida unde
Sfântul Anton și-a pierdut
cei doi nasturi de la anteriu,
urmărit de cocoșul pescarului de oameni
care trâmbițează răgușit ceasul căinței.

Pune o curea nouă
traistei purtate de fiul lui Tobias
pe calea deportării babiloniene,
cu apa lacrimilor spală cămașa Sfintei Marii
și, sub clopotul mistic,
adună în ramificațiile gândului,
alături de sulița boantă a sauroctonului,
duhorile servitoarei folosite de Caiafa
ca solie agonică.

Lumânările abia mai resping colțurile beznei,
dar, de pe treptele pâlpâirii, măgarul lui Avesalom,
cu urechile pline de scamele împărăției,
își revendică vehement
potcoave născute din vid.

Umilul zugrav știe că a sosit
clipa urnirii scripeților expresivității:
își pregătește cu evlavie pensulele,
răstoarnă molozul arhetipal,
despică decis „cuibul binelui”
de unde apucă alte pene pentru coada apocalipsei,
și un deget pentru mâna tâlharului
sfâșiat de tentația dezlegării
de pe crucea veșniciei.

Oglinda restauratorului
păstrează doar trei culori:
albul destinat bărbii Sfântului Nicolae,
verdele pentru coada balaurului,
roșul, de pus în obrazul slujnicei.

Obosit,
captiv în lava memoriei suprafirești,
cere, în cele din urmă,
celuilalt tărâm,
cu glas stins,
asemeni lumânărilor moarte,
puțină smoală pentru Arca lui Noe.

Stors de spaimă,
își ridică privirea și constată că
înaltul a ruginit,
acoperit de zațul altarelor.
Zugravului îi curge prin vene poezia
și simte ca o poruncă din viitor:
„cerul nu se cuvine a fi cârpit”!
așa că îl reînnoiește,
adăugându-i două stele (pentru orice eventualitate):
a sa și a lui Vasilache.

Mulțumit,
ascute unghiile
de la mâna stângă a lui Lucifer,
controversatul scrijelitor de versuri.

Din off răzbate vocea teoreticianului:
„Înroșește, rogu-te, și focul din iad –
în orice fragilă cosmogonie
trebuie să existe un echilibru”.
pe la 1831, seara
Constantin M. POPA
Nr. 11 / 2011
Cuprins

AVANTEXT

Constantin M. POPA: pe la 1831, seara

MISCAREA IDEILOR
Ion BUZERA: ex-centricul alpha

George POPESCU:
sub incidenta  spiritului creator

Aurelian ZISU:
expresivitatea voluntară


Gabriel NEDELEA:
temperamentul spiritului creator

Eugen NEGRICI: „
literatura de dupa Revolutie e una posttraumatica”

Nicolae MARINESCU:
vanatorul de iluzii

BELETRISTICA

Razvan POPA
: poeme

Horia DULVAC:
amintirile astea ma fac nervos

LECTURI
Daniela MICU: Editura Aius, 20 de ani de cultura

Mihai GHITULESCU: Ierusalim-Ierusalim via Bucuresti

CRONICA LITERARA

Ion BUZERA:
experimentul epic

SERPENTINE
Adrian MICHIDUTA: constituirea terminologiei romanesti (V)

Stefan VLADUTESCU: Mihai Uta: cum ni se adreseaza Maimonide

OCHEANUL ÎNTORS:

MELUSINE
BUCOVINA LITERARA

Raluca BADOI: despre urma si enigma: scurta incursiune in filosofia lui Levinas

Adina SOROHAN:
travaliul descoperirii particularitatilor imaginarului nichitian

Petrisor MILITARU:
Michael Ilk: contributii la cercetarea si promovarea avangardei romane

Catalin GHITA:
cand razboiul nu merge neaparat in directia dorita

Anca FLOREA
: „Boema” a revenit la Craiova

Adriana TEODORESCU:
cu afectiune dihotomii cardiologice

Mihaela VELEA:
ArtFair

Minuna MATEIAS:
retrospectiva Pascu GH. Alexandru

Marius TITA:
pictura lui Aurel Petrescu la Bucuresti

UNIVERSALIA

Paul CELAN: zabrele vorbirii - trad. de Daniela MICU