Avantext

Încă o dată, ca de fiecare dată, s-a mai scris o poveste la Craiova. Unde s-a scris şi cum s-a scris e mai greu de precizat, importantă este condica semnată. Ce s-a întâmplat, de fapt, pe lângă date înşirate, puţin împodobite din comunicatul de presă pe care fiecare jurnalist ştie să şi-l procure când merge la o conferintă de presă, este pe cât de frumos pe atât de trist. Astfel încât povestea sună cam aşa:

Adunare mare la Casa de Cultură „Traian Demetrescu” pentru că s-a convocat o conferinţă de presă, unde Adriana Teodorescu avea să ne povestească pe unde s-au plimbat păpuşile româneşti în perioada 14 mai - 22 iunie. Asociaţia Culturală GAG Craiova – România şi Festivalul Internaţional al Teatrelor pentru Copii Subotica – Serbia au organizat un program de promovare a teatrului de păpuşi românesc în Serbia. Trecem şi noi în revistă programul derulat în perioada mai sus menţionată, iar restul to be continued mai jos.

„Povestea păpuşilor româneşti” îşi scrie începutul pe 14 mai, unde Noaptea Muzeelor aduce expoziţia dedicată teatrului de păpuşi românesc, găzduită de Galeria Open University în Subotica. În perioada următoare, respectiv 15-22 mai, România este invitat special al Festivalului Internaţional al Teatrelor pentru Copii Subotica, unde, cu liniuţă şi de la capăt, avem:

l 15 mai – spectacolul galei de deschidere a festivalului, susţinut de către studenţii păpuşari români de la U.N.A.T.C. I.L. Caragiale Bucureşti, coordonaţi de conf. univ. dr. Liliana Gavrilescu şi de la U.A.T. Tg. Mureş coordonaţi de conf. univ. dr. Oana Leahu.

l 15 mai – Vernisajul expoziţiei „Povestea păpuşilor româneşti”, în prezenţa Excelenţei Sale Ion Macovei, Ambasadorul României la Belgrad

l 15 mai – decernarea trofeului „Micul Prinţ” scenografului Eustaţiu Gregorian, membru fondator GAG, pentru contribuţia la dezvoltarea teatrului pentru copii din lume

l 16 mai – susţinerea conferinţei „Teatrul de păpuşi românesc – trecut, prezent. viitor”, susţinută de către conf.univ.dr. Oana Leahu, cu participarea prof.univ.dr. Jaroslav Radonic, Slobodan Marcovic-director al Festivalului, Jaques Troudeau- secretar general UNIMA

l 16 mai – seară dedicată câştigătorului trofeului „Micul Prinţ” – scenograful Eustaţiu Gregorian.

Pe 24 mai, expoziţia se mută pentru a fi vernisată, de această dată, la Teatrul Tineretului din Novi Sad – Serbia, în parteneriat cu Muzeul Teatrului Din Voievodina şi, din nou, în prezenţa Excelenţei Sale Ion Macovei, ambasadorul României la Belgrad, a Ministrului Culturii din Serbia şi a altor oficialităţi.

Ultima destinaţie a aceleiaşi expoziţii este la Centrul Cultural Vrsac – Serbia, pe data de 9 iunie, unde participă din nou Ambasadorul României la Belgrad, Excelenţa Sa Ion Macovei, dar şi Consulul României la Vrsac, cât şi primarul şi secretarul general al Ministerului Culturii pentru provincia Voievodina.

Artiştii ce au reprezentat România prin creaţiile lor scenografice au fost: Eustaţiu Gregorian, Cristina Pepino, Joszef Haller, Eugenia Tărărăşescu-Jianu, Marian Sandu, Sever Frenţiu, Daniela Drăgulescu, Simo Eniko, Liana Axinte – prin cooperarea cu Teatrul „Ariel” din Tg. Mureş, Teatrul „Arlechino” din Braşov, Teatrul „Prichindel” din Alba Iulia şi, nu în ultimul rând, cu Muzeul Olteniei Craiova.

La finanţarea proiectului a contribuit şi Direcţia Judeaţeană pentru Sport şi Tineret Dolj.

centrele lor culturale au angajaţi specializaţi pe toate ramurile necesare în fiecare departament

„Serbia nu este Austria, nu este Franţa, nu este nici Rusia, dar din păcate nu este nici România”, spune Adriana. Subotica este un oraş cât un cartier craiovean, şi cu toate acestea are mai multe spaţii expoziţionale şi amfiteatre (fără scaune din fibră de sticlă, ce e drept), decât... găsim în alte locuri mai nefericite.

Pe de altă parte, la expoziţiile, cum de altfel la toate manifestările culturale în general, de la Subotica, Vrsac, Novi Sad ş.a.m.d. sunt prezenţi primari, prefecţi şi alte oficialităţi, a căror participare nu are ca scop prezenţa în albumul foto, ci acei oameni sunt direct implicati, cu toţii, în susţinerea proiectelor şi evenimentelor, alocând fonduri pentru a face posibilă mişcarea culturală. Din nou, acest lucru nu se întâmplă în locuri mai nefericite, unde, aşa cum spune şi Adriana, „cu teatrul de păpuşi joaca se rezolvă din trei cârpe”. „Sârbii nu au tradiţia pe care o au românii şi chiar îşi doresc astfel de proiecte şi colaborări, vor ca România să le aducă artişti păpuşari, scenografi, dramaturgi, teatrologi care să îi înveţe şi să monteze la ei”, mai spune aceasta. De alfel, s-au pornit demersuri pentru a continua coloborarea cu Serbia.

Un alt aspect „curios” am spune noi, este acela că centrele lor culturale au angajaţi specializaţi pe toate ramurile necesare în fiecare departament, adevăraţi profesionişti care trăiesc pentru ca lucrurile să meargă aşa cum este firesc.

Păpuşile noastre şi-au spus povestea, au încântat privitorii şi, după cinci săptămâni, s-au întors acasă. Au adus cu ele premii, şi au lăsat în sufletul celor ce le-au ascultat poveştile speranţă şi admiraţie. Tot ele, păpuşile, sunt cele ce dănuiesc în urma unui spectacol. Nouă ne mai rămâne doar să reflectăm.

Şi-am încălecat pe-o şa şi
v-am spus povestea păpuşilor româneşti aşa.