REVISTA DE CULTURA FONDATA LA CRAIOVA, IN 1838, DE CONSTANTIN LECCA. SERIE NOUA. ANUL XIV
1. Subiectivitatea angajată

Trecerea de la deceniul al anii ’60 la anii ’70 ai secolului trecut reprezintă o transformare radicală de substanță în literatura germană din România din perioada postbelică. Tendințele novatoare ale scriiturii în limba germană din România sunt rezumate de către Walter Fromm (1979:3) prin termenul de „subiectivitate angajată”, deoarece, astfel, este evidențiată legătura cu angajamentul prescriptiv-polemic (Motzan: 1980, 152). Acest termen face trimitere la un nou raport al scriitorilor cu realitatea:
În locul unui angajament cu siguranță bine intenționat, însă general-abstract, care miza nemijlocit și pe complicitatea cititorului, apăruse observația exactă, centrată pe detaliile cotidiene, în locul lui „noi” își făcuse apariția individul, în locul gândirii în sisteme, propria subiectivitate. (Reichrath: 1981, 60)
Literatura germană din România ar trebui să se confrunte mai concret cu realitatea, cere Anton Sterbling (în Wichner: 1992, 3). Eduard Schneider (în Wichner: 1992, 34) vorbește despre o integrare a peisajului în societate, implicarea politico-socială fiind evidentă, iar Richard Wagner opinează:
Trebuie să cumpănim bine raportul nostru cu realitatea de aici. Specificul ca minoritate e secundar. În prim-plan trebuie să stea confruntarea cu realitatea. (Wagner în Totok: 1988, 66-67)
Din experiențele de lectură, tinerii autori știau cum și în ce condiții poate fi transformat un efect dorit în opusul său. Textele lor, remarcă Peter Motzan […] nu erau scrise la comandă după rețete, nu erau nici darul emoțiilor inspiratoare, ele trebuiau să-și legitimeze utilitatea prin concretețea realistă. (Motzan: 1980, 141)
Autorii și autoarele își verifică și revizuiesc concepțiile, pentru ca literatura lor să-și păstreze funcționalitatea. Textele publicate, în special poezii, conțin afirmații politice exprimate, totuși, nu direct, ci mediat, prin descrierea evenimențialului cotidian și din perspectiva unui subiect situabil concret. Subiectivitatea care ia naștere de aici se dezvoltă într-un fenomen literar cu asemenea efecte, cum nu mai cunoscuse literatura germană din România.

2. Cronologia evoluției, scopuri programatice și reprezentanți

Grupul de acțiune Banat a luat naștere în aprilie 1972, ca urmare a unei discuții publice, „La început a fost dialogul. Prima discuție a tinerilor autori. Puncte de vedere și poziții” (Suplimentul Universitas al Neue Banater Zeitung, 2 aprilie 1972) și s-a definit intern ca o „comunitate solidară, critică, bazată pe ajutorul și sprijinul reciproc.” (Wichner: 1992, 9) Anton Sterbling care luase parte, alături Werner Kremm, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, William Totok și Richard Wagner, la discuția condusă de către redactorul Eduard Schneider, își aduce aminte de constituirea grupului:

prin intermediul unei prime discuții, publicate în nbz [Neue Banater Zeitung] – care nu poate fi considerată, decât cu mari rețineri, ca fiind programatic㠖 a luat naștere o colaborare înțeleasă ca fiind fără limitări, ale cărei cauze motorii, momente de apariție și consecințe nu mai sunt atât de demonstrabile, dar care, cu toate acestea, oferă o imagine de ansamblu a unei activități productive. (Sterbling: 1975, 39)

Numele a fost dat în mai 1972, de către Horst Weber, redactor la ziarul sibian Die Woche, într-un articol dedicat mesei rotunde a grupului. Tinerii scriitori l-au acceptat „fără rezerve”. (Sterbling: 2008, 15) „Întreprinderea comună planificată”, așa cum este definită acțiunea în dicționarul Duden (2001, 111), este o trăsătură care definește pregnant grupul de autori, de la început, până la final. Referindu-se la numele grupului, Anton Sterbling subliniază (2008, 15-16) c㠄această denumire ușor ironică a grupului […] a fost folosită tot mai des și de către ceilalți – știind, în majoritatea cazurilor, că aceasta înseamnă o «provocare»”

Cercul literar Universitas al Casei de cultură Timișoara, condus de către Richard Wagner „a devenit […] cercul de casă al grupului.” (Totok: 1988, 70). Acesta era singurul loc public din Timișoara unde se discuta despre Peter Handke, Heinrich Böll, Wiener Gruppe, Helmut Heißenbüttel, Paul Celan, Walter Benjamin, dar și despre Soljenițîn. Într-o discuție cu Stefan Sienerth, Herta Müller, care nu a fost membră a grupului, dar a avut relații strânse cu el, își amintește de fascinația exercitată de lecturile intense asupra tinerilor autori:

Cei din Grupul de acțiune Banat aveau cărți mai multe, aveau altfel de cărți față de ceea ce se găsea îndeobște în țară, mi le dădeau să le citesc, una câte una, ca uneia venite mai târziu și care trebuie să recupereze (în Sienerth: 1997, 323-324)

Cititul cărților și al ziarelor, precum și ascultarea radioului, ca esență a interesului crescut față de starea actuală a dezvoltării, a fost ceva caracteristici grupării, evidențiază Gerhardt Csejka (1992, 233)

Acești scriitori manifest㠄concepții asemănătoare ale funcțiilor și strategiilor de efect ale propriilor texte.” (Motzan: 1980, 139), au conștiința apartenenței la un cerc de prieteni, „în care poziția critică față de lume și vorbele de duh erau la fel de importante ca băuturile stimulatoare, comportamentele neconvenționale și cărțile bune” (Sterbling: 2008, 13), demasc㠄oportunismul și conformismul” și se revoltă împotriva „reminiscențelor de gândire mic burgheze” (Motzan: 1980, 147), atât cele referitoare la regimul românesc de atunci, cât și la minoritatea germană din Banat.

Acest „autor colectiv” (Csejka: 1974, 35) este, încă din momentul constituirii sale, influențat de trăsătura esențială a literaturii germane din România, anume de o dublă determinare: pe de o parte, de legătura lingvistică nemijlocită cu spațiul cultural german, pe de altă parte, de controversele incipiente cu mediul românesc, ceea ce, pentru generațiile anterioare de scriitori – cu câteva excepții (Joseph Marlin, Alfred Meschendörfer, Oscar Walter Cisek) – nu era un lucru de la sine înțeles:

Avem un dublu raport cu realitatea: cu una spirituală și cu una materială, concretă. Lingvistic și din punct de vedere al formării aparținând literaturii germane, ceea ce se scrie aici trebuie, în mod necesar, să se confrunte cu realitatea de aici. (Sterbling, în Wichner: 1992, 31)

Richard Wagner, „care, de la început, evident și suveran joacă rolul de lider” (Csejka: 1992, 230) vorbește, în acest context, despre o „necesară determinare a poziției” autorilor de aici (în Wichner: 1992, 31):

Eu [Richard Wagner] m-am raportat totdeauna la spațiul cultural german, care era Republica Federală. Și această raportare mi-a fost posibilă numai prin apartenența mea la minoritatea germană a șvabilor bănățeni. Nu voiam să învăț nimic de la ei, dar, prin intermediul lor, puteam fi parte a națiunii culturale germane și aceasta a fost premisa decisivă pentru scrisul meu. (în Sienerth: 1997, 311)

Autori care, la începutul anilor ’50, se născuseră în medii rurale sau în cele ale micilor orașe (Albert Bohn - 1955, Rolf Bossert 1952-1986, Werner Kremm - 1951, Johann Lippet - 1951, Gerhard Ortinau - 1953, Anton Sterbling - 1953, William Totok - 1951, Richard Wagner - 1952, Ernest Wichner - 1952), majoritatea studenți la germană la Universitatea din Timișoara sau din București (Rolf Bossert), se întâlnesc, asemenea autorilor Școlii de poezie saxonă din R.D.G., ca să discute împreună textele lor, dar și direcțiile politice.

Pentru mulți membri ai grupării (Richard Wagner, Werner Kremm, Johann Lippet, Anton Sterbling, William Totok) decisivă a fost, pentru cariera lor literară, influența „entuziastei și încăpățânatei lor profesoare de german㔠(Csejka: 1992, 228) Dorothea Götz. Cercul literar fondat de către Dorothea Götz în cadrul Secției germane a liceului din Sânnicolau Mare a fost o premisă importantă pentru viitorii membri ai grupului de autori în confruntarea lor ulterioară cu literatura:

Acest cerc literar fusese înființat de către[…] doamna Dorothea Götz, care are și multe alte merite nu numai de a ne iniția temeinic în literatura germană, cât și de a ne familiariza cu literatura modernă de expresie germană din Occident, de a ne conduce către modalitățile lor de scriere și posibilitățile de înțelegere, de a ne trezi interesul. (Sterbling: 2008, 12)

De la bun început, Securitatea a urmărit grupul de autori, cu toate că statul le acordă tinerilor scriitori „libertatea bufonului”. (Csejka în Wichner: 1992, 235):

Într-un stat în care formarea grupurilor și exprimarea opiniei erau sancționate ca grupare antisocială și poziție antisocială, cu siguranță că acest lucru era o întreprindere ciudată. (Wagner în Solms: 1990, 121)

Din cauza „ieșirilor publice provocatoare” (Sterbling: 2008, 17) sporește și urmărirea din partea Securității:

La începutul lui 1975, Securitatea hotărâse deja dizolvarea grupului, scrie William Totok (1988: 77). Thomas Krause (1997: 86) atrage însă atenția asupra faptului că asupra lui William Totok și Gerhard Ortinau se făceau presiuni din partea Securității încă din 1974, dorindu-se câștigarea lor ca informatori. În vara lui 1975, Securitatea confiscă manuscrisele lui William Totok, care este supus interogatoriilor în mai multe rânduri. În octombrie 1975, în timpul unei excursii la sfârșit de săptămână, William Totok, Gerhard Ortinau, Richard Wagner și Gerhardt Csjeka, redactor la Neue Literatur, au fost arestați sub pretextul că ar fi intenționat să treacă ilegal frontiera. Pentru Ortinau, Wagner și Csejka, arestul a durat o săptămână, dar pentru Totok, opt luni. William Totok (1988: 89-96) povestește amănunțit toate acestea în memoriile sale, iar Ernst Wichner e de părere că:

În interogatoriile ce se întindeau pe parcursul mai multor zile nici nu mai era vorba despre frontierele statului, ci despre cele ale literaturii, acestea fuseseră depășite, constatase statul și gruparea fusese comparată cu „banda Baader-Meinhof”. Statul lovise, dăduse de înțeles în felul său, că nu mai e dispus să tolereze gherila literară jucăușă. Pentru a-și întări amenințarea […] William Totok a stat opt luni în arest. Delictul său îl constituiau textele sale și apartenența la Grupul de acțiune Banat, el a fost ales țap ispășitor pentru toți. (Wichner: 1992, 10)

După arestare, observă Gerhardt Csejka (1992, 242) urmează perchezițiile la domiciliu, confiscarea manuscriselor și cărților, o jumătate de an de interdicție de publicare etc – „meniul uzual al șicanelor”:

[…] la eliberarea din arest, când am ieșit câte doi pe poarta clădirii Miliției, portarul ne-a dat un sfat prietenesc, anume să ne vedem fiecare de treabă pe cont propriu, nu e bine să apărem ca grupare […](Csejka: 1992, 242)

Povestea grupării nu s-a încheiat cu adevărat odată cu sfârșitul comunității lor creative, fenomenul Grupului de acțiune a mai durat multă vreme „postum”, accentuează Gerhardt Csejka. (Csejka: 1992, 243). Participarea unora dintre acești tineri autori (Richard Wagner, Johann Lippet, William Totok) la cercul literar Adam Müller-Guttenbrunn se datorează eforturilor lui Nikolaus Berwanger, scriitor și redactor-șef la Neue Banater Zeitung, „permanentul susținător al grupului de autori bănățeni”. (Spiridon: 2002, 140). O urmare importantă a participării în cercul literar Adam Müller-Guttenbrunn, a fost, pentru membri Grupului de acțiune Banat, posibilitatea de a publica, subliniază Thomas Krause (1998, 117).

Textele autorilor Grupului de acțiune apar pentru prima oară în R.F.G. în decembrie 1976, într-un moment în care ea, practic, era desființată. Este vorba despre „Grupul de acțiune Banat – o grupare de autori germani din România”, în revista Akzente.
(6/1976, 534 – 550).

Bibliografie

Csejka, Gerhardt (1974): „Aktionsgruppe Banat: Wire Wegbereiter’“. În: Neue Literatur, 4/1974, 35-36.

Csejka, Gerhardt (1992): Die Aktionsgruppen-Story. În: Ernest Wichner (ed.): Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat. Frankfurt am Main: Suhrkamp, 228-244.

Fromm, Walter (1979): „Vom Gebrauchswert zur Besinnlichkeit“. În: Die Woche, 26 ianuarie 1979, 3

Krause, Thomas (1998): Die Fremde rast durchs Gehirn, das Nichts … Deutschlandbilder in den Texten der Banater Autorengruppe (1969/1991), Frankfurt am Main/Berlin/Bern/New York/Paris.Wien: Peter Lang.

Motzan, Peter (1980): Die rumäniendeutsche Lyrik nach 1944. Problemaufriß und historischer Überblick. Cluj-Napoca: Dacia

Reichrath, Emmerich (1981): „Kontinuität und Wandel. Ein Jahrzehnt rumäniendeutscher Literaturentwicklung im Überblick“. În: Neue Literatur, 11/1981, 57-63.

Sienerth, Stefan (1997): „Daß ich in diesen Raum hineingeboren wurde …“ Gespräche mit deutschen Schriftstellern aus Südosteuropa. München: Südostdeutsches Kulturwerk.

Solms, Wilhelm (ed.) (1990): Nachruf auf die rumäniendeutsche Literatur. Marburg: Dr. Wolfram Hitzeroth.

Sterbling, Anton (1975): „aktionsgruppe – oder ähnlich so“. În: Neue Literatur, 7/1975, 39-43.

Sterbling, Anton (2008): „Am Anfang war das Gespräch“ Reflexionen und Beiträge zur „Aktionsgruppe Banat“ und andere literatur- und kunstbezogene Arbeiten, Hamburg, Reinhold Krämer.

Totok, William (1988): Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien. Hamburg: Junius.

Wichner, Ernest (ed.) (1992): Ein Pronomen ist verhaftet worden. Die frühen Jahre in Rumänien – Texte der Aktionsgruppe Banat. Frankfurt am Main: Suhrkamp, 222-227.
existența efemeră a Grupului de acțiune Banat
Roxana NUBERT
 
Nr. 4 / 2012
Cuprins
  AVANTEXT
  Constantin M. POPA:
Efectul
  Caragiale
  MISCAREA IDEILOR 
  Cosmin DRAGOSTE:
Aktionsgruppe
  Banat – o gasca de golani
  Roxana NUBERT: existenta efemera
  a Grupului de actiune Banat
  Ion BUZERA: despicarea poemului  
  (mi se fâlfâie de interdictiile lor)
  Ion Bogdan LEFTER: scurtă istorie
  a unei insurgente literare
   Daniela MICU: Ernest Wichner -
  intre actul recuperarii si expresie
  BELETRISTICA
 
Aktionsgruppe Banat
  Ionel BUSE: povestiri din azilul
  domnului Emanuel Pirandelo
  Aida HANCER: rochia din fereastra
  Cornel Mihai UNGUREANU: sotii,
  prietene, amante
  CRONICA LITERARA
  Ion BUZERA:
oboseala ca virtute
  LECTURI
 
Stefan Viorel GHENEA: 
 
exteriorizarea in cultura a dramei
  locuirii omului
  Ionut RADUICA: filosofia chiariasului
  grabit sa (nu) fie acasa
  Petrisor MILITARU: poezia romana
  contemporana la indemana cititorilor
  americani
  Gabriel NEDELEA: ingerul si conditia
  poeziei romanesti
  Daniela MICU: despre paradisurile 
  artificiale ale literaturii romane
  Catina Alina PREDA: literatura
  migranta si problema identitatii
  Constantin ENĂCHESCU: o
  Arheologie culturală a artei medicale
  românesti
  OCHEANUL INTORS
 
Cultura, Arges, Familia, Bucovina
  Literara
  SERPENTINE
  Mihai GHITULESCU: despre Rusia,
  cu o dragoste rece
  Basarab NICOLESCU: informatia  
  fizica si informatia spirituala - Jung, 
  Pauli, Lupasco fata in fata cu
  problema psihi-fizica
  Viorel PIRLIGRAS: Sf-ul craiovean,
  la ROMCON Timisoara 2012
  Catalin GHITA: fantome estetizate
  Adrian MICHIDUTA: filosoful Ion
  Petrovici sub noi priviri critice
  ARTE
  George POPESCU: sonetele lui
  Shakespeare sau alta hipnoza
  wilsoniana
  George POPESCU: sarea in bucate,
  adapatre dupa Petre Ispirescu
  Madga BUCE-RADUT: dincolo de noi
  Mihaela VELEA: 7
  Florin COLONAS: expozitia Theo
  Doesburg
  UNIVERSALIA
  Alain JOUFFROY: Victor Brauner (I)