teodorescur112

2011 este plin de satisfacţii culturale, tot aşa cum pomul de crăciun abundă de podoabe, make-uri şi fake-uri. Podoabe preţioase şi kitschuri sclipicioase. Pentru toate gusturile, posibilităţile, aşteptările şi nevoile culturale. Steaua din vârful bradului este, fără îndoială, Festivalul George Enescu. Strălucirea sa de diamant luminează România culturală 2011. Şi cum să nu se înfoaie (pe bună dreptate) orgoliul patriotului intelectual când pentru o lună capitala noastră fu centrul elitei muzicale internaţionale? Dar, aşa cum ştim cu toţii, bradul are un singur vârf şi acesta este împodobit cu cea mai frumoasă şi mai aleasă bijuterie.

Filigran cultural inestimabil găsesc în multe proiecte artistice româneşti: Festivalul Internaţional al Artelor Spectacolului Muzical Viaţa e frumoasă!, ajuns la cea de-a patra ediţie şi organizat de Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian din Bucureşti – pledoarie pentru rafinament şi ineterculturalitate, Fundaţia George Baron Löwendal – restituirea operei unui artist-pionier peste care nedrept se aşternuse uitarea (ca peste mulţi, prea mulţi artişti români valoroşi), regizorul Andrei Şerban şi a sa Trilogie antică – cel mai bun spectacol al ultimilor douăzeci de ani (este o imensă satisfacţie personală a acestui an), Play Shakespeare – excepţionala parodie by Cristian Pepino& Cristina Pepino montată la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti...

Viaţa artistică underground a Craiovei este efervescentă, energică şi autentică

Sigur, satisfacţii culturale a produs şi urbea noastră: Casa Băniei cu spectacolul său de tradiţii olteneşti şi simbolistica rădăcinilor acestui spaţiu, dar şi cu prima expoziţie permanentă de teatru de păpuşi care a adus Muzeului Olteniei un premiu UNITER, Filarmonica Oltenia cu dinamica şi diversitatea concertelor sale prin care reuşeşte să îndrepte paşii, minţile şi sufletele melomanilor (din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai tineri) spre sala sa de concerte, Teatrulescu jr. cu dragostea sa necondiţionată pentru teatru, oameni (mari şi mici) şi oraş, Clubul Electroputere cu expoziţiile sale prin care suntem cu toţii (după voie) conectaţi la arta contemporană (via Veneţia, pentru cunoscători)... Cu toate că se întâmplă în zona terestră inferioară, viaţa artistică underground a Craiovei este efervescentă, energică şi autentică.

Printre toate aceste străluciri culturale din bradul numit anul 2011 sunt celelalte luminiţe, unele mai palide, altele strident colorate, dar cu siguranţă efemere sau de unică folosinţă. Atractive pentru cei văduviţi de clorofilă culturală, fake-urile au mare priză la popor, spre satisfacţia deplină a managerilor culturali. Aşa că dezamăgirile din 2011 ale subsemnatei sunt strict personale şi netransmisibile.

Sărbători culturale de calitate!