REVISTA DE CULTURA FONDATA LA CRAIOVA, IN 1838, DE CONSTANTIN LECCA. SERIE NOUA. ANUL XIV
despre POSDRU. altfel
Adriana TEODORESCU (Discobolul)
Anul meu cultural a fost anul meu doctoral. Dacă acceptați că un an cultural poate avea o astfel de fațetă, care să mai fie străbătută și de vine sănătoase de individualism, atunci o să vă spun mai multe. Dacă nu, o să mă retrag frumușel, căci nu doresc să vorbesc doar ca să-mi legitimez existența în cultură. Știți, uneori sunt atâtea colțuri, și în cultură, în care poți sta, trăind la maxim și fără nici o abilitate de a depune mărturie. Totuși, doctoratul ar trebui să fie o formă de cultură, altfel la ce bun. Desigur, mai sunt bifele în CV, gadget-urile existențial-profesionale etc., dar le vom ignora ca pe excepții.
Poate ați mai citit lucruri legate despre programul de doctorate POSDRU. Poate aveți cunoștințe, rude, prieteni care v-au spus. Cum că, datorită proastei implementări a acestui program, cercetătorii români sunt alungați din țară, cum că chinurile unui doctorand POSDRU sunt infinite, medie a numeroaselor abuzuri, de la obligația de a ține seminarii, de a asista la cursuri de management de proiect, la obligația de a scrie articole indexate B+ sau ISI și de a efectua un stagiu în străinătate. Ba pot să adaug și eu un soi de abuz. După ce că am fost printre puținii care au reușit să termine fără prelungiri, managerii de proiect au decis să îmi taie, mie și celor aflați în aceeași situație, ultimele 7 zile de bursă. Chipurile, am terminat mai repede. Nu a contat niciun argument, nici că mai aveam de făcut rapoarte, drumuri, activități, cum că contractul nu prevedea așa ceva. Cei care au beneficiat de clemența prelungirii n-au primit nicio sancțiune. Numai noi, restul.
POSDRU nu este un program perfect
O să vă spun, totuși, că am avut norocul să fiu într-un program de doctorat POSDRU. Și să găsesc determinarea să îl termin. Că acum mi se pare unul dintre lucrurile bune care mi s-au întâmplat în viață. POSDRU nu este un program perfect. Cursurile nu au fost tot timpul cel mai bine alese, gândite, prezentate. Nici zecile de hârțogării și complicate căi birocratice pe care rătăceai lunar, trimestrial, anual și pe care le învățai degeaba pentru că factorul imprevizibil era o lege nescrisă. Dar greșeala care se face, în opinia mea, în discuțiile despre POSDRU este de două tipuri: tot ceea ce nu merge bine în fundalul general al educației românești este reproșat POSDRU-ului, iar tot ceea ce nu funcționează impecabil în cadrul POSDRU-ului este exagerat și surprins în discursuri belicoase. Faptul că termini un doctorat, iar apoi te gândești cum să-ți sufleci mai bine mâinile și să apuci vreun serviciu fără mari provocări la vreo corporație e o problemă a oricărui doctorand. Poate este a noastră, a intelectualității noastre tot mai răspândite și cantitativ, căci tot mai mulți fac școală fără să știe de ce, și calitativ, căci tot mai mulți perseverează în a acumula orbește diplome care nu sunt o reflectare directă a ceea ce pot sau promit. Iarăși, faptul că programele doctorale POSDRU au numeroase scăpări nu le anulează valoarea generală pentru învățământ și societate, nici realitatea că au reușit să ofere posibilitatea, foarte rară, de a îmbina plăcutul cu utilul, de a plăti, și încă bine, o muncă intelectuală desconsiderată financiar.
Dacă regret ceva acum, este că nu am avut mai multe atribuții din cele care alungă tinerii în străinătate
Recunosc, și eu am comentat mărunt, cu ciudă. Dar nu poți sta ziua întreagă să te plângi pentru toate imperfecțiunile proiectului, învățământului, catedrei, doctoratului, serviciului etc. Deoarece o relație presupune două instanțe, construcție reciprocă, conlucrare. În măsura în care alegi să fii spectator la ceea ce te implică presupun că nu prea ai cum să judeci corect, necum să mai ridici pretenții. Spun toate acestea mai degrabă ca o auto-critică. Căci m-am lăsat, la început, pradă scepticismelor, nemulțumirilor, depresiilor. Dar proiectul m-a învățat încet și sigur cum să mă dezbar de toate acestea. Iar dacă regret ceva acum, este că nu am avut mai multe atribuții din cele care alungă tinerii în străinătate, adică să predau măcar un seminar sau să fiu implicată în mai multe proiecte.