REVISTA DE CULTURA FONDATA LA CRAIOVA, IN 1838, DE CONSTANTIN LECCA. SERIE NOUA. ANUL XIV
Recenta carte a lui Vasile Baghiu, Depresia (Limes, Cluj-Napoca, 2012), se înscrie cert în programul himerismului, patent propriu, având ca protagonist boala, una din cele patru fațete ale curentului, celelalte fiind călătoria, transfigurarea, știința. Sondând etimologia cuvântului himerism, care ca orice cuvânt nu poate fi creat fără o bază de origine, ajungem la termenii cunoscuți: himeră, (himeric), care comportă semnificațiile de iluzie, închipuire, fantasmă, utopie etc. și ne poate duce cu gândul chiar și la monstrul mitologic grecesc cu același nume, cu cap de leu, corp de capră și coadă de șarpe. Sufixul –ism conferă abstractizare și generalizare termenului de bază. Vasile Baghiu inventând conceptul, derivă termenul de himerism, prin 1988 asigurându-i o sferă semantică personală, în evoluție. Întrebat fiind mult mai târziu dacă se mai justifică acest curent astăzi, răspunde sigur că abia acum are justificare, pentru că nu mai anticipează cum o făcea în 1988 și cum încă bovariza în 1998 (la publicarea primelor două manifeste), ci exprimă pur și simplu lumea noastră, globalizantă, multiculturală și transnațională”. (din al treilea manifest, în Poesis, nr. 6-7-8, 2006)

Noutatea pe care o aduce în ultimul manifest este aceea că acum verifică prin călătorii secvențele poemelor sale observând că realitatea a ajuns din urmă viziunea himeristă, iar himerismul exprimă acum lumea pe care a anticipat-o po(i)etic. Pentru poet, călătoria are un sens bine delimitat devenind o călătorie inițiatică înspre cunoașterea de sine, înspre identificarea pierdută în diversele culturi. Precum Quijote sau Ulise, Vasile Baghiu călătorește pentru a se descoperi pe sine în spațiul alterității ce se dovedește a fi himerică, de cele mai multe ori. Prin călătorii poetul caută corespondențe concrete în realitatea lumii, în aspectele ei exterioare, pentru a le confrunta cu trăirile sinelui propriu. De exemplu, grafitti de pe zidul stației de metrou din Viena, unde „scările rulante ce duc tot mai jos, la Roschusgasse,/ rulează în gol, pentru că toți cei ce au avut de plecat undeva/ sunt deja duși, iar maniera de a spune totul cu sinceritate absolută/ de însemnări de jurnal din adolescență/ este crudă și cinică, întocmai ca o primăvară exuberantă/ năvălind peste bătrânii din parc” îi provoacă poetului o introspecție intimă: „Un grafitti meșterit cu sprayuri de culori diferite/ anunță pe zidul stației începerea unui conflict/ deschis cu lumea interioară, de care ne leagă lucruri adevărate,/ absente deocamdată în lista sosirilor schimbându-se/ electronic de la o clipă la alta.” (Grafitti interior). Este vizibilă aici transfigurarea himeristă a unui obiect fizic într-unul metafizic. Căutările continue ale identității proprii și ale ființei martor care-l însoțește, real sau imaginar, în peregrinări îi dau convingerea c㠄altă lume nu se mai poate inventa” restrângându-le astfel posibilitățile, dar îndemnându-i să fie consecvenți, să fie „mai adevărați decât oricând și deschiși/ pentru tot ce se pregătește din umbră și din locuri ascunse în secret”. Cu abilitate, se suprapun planurile realității cu cele ale reflecției imaginare. Numeroasele insule de optimism în cartea tristă a Depresiei rememorează într-un fel îndemnurile lui Emil Cioran, din Pe culmile disperării, care spunea c㠄nu putem ajunge la fericire, ci numai la un grad mai mic de nefericire” și numai prin lupta împotriva noastră, pentru că nefericirea nu vine din afară, ci din noi înșine. Acest principiu de viață îl regăsim și în versurile lui Vasile Baghiu. El descoperă în acest sens chiar un avantaj al stării morbide: „Avantajul stării de boală este conviețuirea/ cu tine însuți, deși mai degrabă ai prefera uneori să stați/ cât mai departe unul de altul fără posibilitatea de a vă vedea des” (Metodă verificată). Chiar și în poemul Depresie, cel care dă titlul volumului, după ce boala vine „ca un cort imens ce se lasă/ peste lume întunecând-o, ca un întuneric de eclipsă,/ ca o viitură de munte peste un iaz făcut de copii în joacă”, îi promite interlocutoarei „spontaneitate, ca să ne fie/ trecerea ușoară, excursie de plăcere prin țările îndepărtate/ ale înstrăinării, promenadă de complezență pe tărâmuri de mare/ cu valuri pline de poezie, refugiu de probă pentru atunci/ când totul va fi de-adevăratelea.” Nu este impropriu să amintim în final câteva sintagme de apreciere asupra creației poetului. Marin Mincu nota (în 1998): „ Având o vocație a morții, aproape eminesciană prin trăirea ei în profunzime, acest poet tragic demonstrează intuitiv cum se poate avansa în demersul liric, sobru și negălăgios, imprimând cu modestie un ton cât mai silențios propriei voci.” Mircea A. Diaconu îl alătura lui Ioan S. Pop și lui Nicolae Coande (în 1999), iar Nicolae Coande (2001) stipula: „Vasile Baghiu reface în spațiul românesc una dintre cele mai interesante experimente poetice ale modernității, cea a lui Fernando Pessoa”. Al. Cistelecan (2004) observa c㠄Vasile Baghiu are stofă de protagonist. Nu numai ca poet, dar și – de nu mai ales – ca poetician”. Felix Nicolau (2009) găsea c㠄diferența față de propria lui generație ar consta în faptul că el chiar se ia în serios și respinge ironia și parodia postmoderniste.” Radu Vancu (2011) susținea c㠄poemele reținute drept ilustrative pentru «magia elementară» a himerismului sunt, aproape fără excepție ample, epice (...) generând o euforie de globe-trotter post-withmanian”.
poeme himeriste
Toma GRIGORE
Nr. 6 / 2012
Cuprins
  AVANTEXT
  Constantin M. POPA:
tema si 
  variatiuni
  MISCAREA IDEILOR 
  Raspuns domnului Caragiale
  Gabriel COSOVEANU: ...si
  Caragiale si contemporanul nostru...
  Irina PETRAS: ...literatura nu e
  asadar, in pericol sa dispara
  Paul ARETZU: intre literatura si
  societate sunt, astazi, cu toate alte
  raporturi decat pe vremea lui
  Caragiale
   Iulian Boldea: literatura română, azi
  si maine
  Florin COLONAS: e vremea lui
  Caragiale
  Adrian Dinu RICHERIU: totul pleaca
  de la climatul cultural...
  Liviu Ioan STOICIU: răspunsuri de
  azi la intrebari vechi de... 115 ani
  Adriana TEODORESCU: oscilatia  
  intre extrema pozitivare si ranchiuna 
  dispretuitoare
  Gabriel GHEORGHISOR: oglinda
  literaturii este acum libera sa capteze
  numai ce vrea din tumultul socialului
  Lucian IRIMESCU: sculptorul Marcel
  Guguianu a murit la 89 de ani! prin
  "Testamentul" vorbit al maestrului,      
  acesta doreste ca inima sa-i fie
  depusa intr-o sculptura...
  BELETRISTICA
 
DEBUT: Alexandra Anca JIVAN:
 
Ion Bacsi; Ness de vise; Inapoi de la 
  serviciu intr-o miercuri seara

  Marius Stefan ALDEA: poeme
  CRONICA LITERARA
 
Ion BUZERA: pe urmele psihanalizei
  LECTURI: 
  Gabriel NEDELEA:
iesirea-intrare din
  Ieud
  Daniela MICU: un volum aniversar
  dedicat academicianului Basarab
  Nicolescu la varsta septenara
  Mihai GHITULESCU: stiina si
  politica. aviz intelectualilor
  Stefan VLADUTESCU: Mircea
  Moisa: comprehensiune si viziune
  critica
  Petrisor MILITARU: Basarab
  Nicolescu: modele spirituale si chipuri
  ale operei (I)
  Ana BAZAC: despre istoria ideii de
  libertate in filosofia romaneasca
  Toma GRIGORE: poeme himeriste
  SERPENTINE
  Adrian MICHIDUTA:
filosoful Nae
  Ionescu de la legenda la adevar (I)
  Maria BARAN: postmodernismul ca
  sentiment inaugural
  Sandrino GAVRILOAIA: la Salonul
  International de Carte de la Torino
  Carla BERNEANU:  "Drumurile
  Europene" din jurnalele deschise
  ARTE 
  Mihaela VELEA: noaptea (dar si 
  celelalte zile ale) muzeelor
  Carla BERNEANU: pentru cunoastere
  Florin COLONAS: Chirico, visatorul
  metafizic
Gheorghe FABIAN: in prim-plan:
  solisti italieni la Teatrul Liric "Elena
  Teodorini"
  Gheorghe FABIAN: elevi ai Liceului 
  de Arta pe scena Filarmonicii
  Albert CAMUS: pledoarie pentru
  libertate (Actuelles II)
  Vintila IVANCEANU: poeme