Avantext

Basel nu este un oraş pe care să-l abordezi facil.
Observi imediat atmosfera cosmopolită care poate destinde ori intimida, un mers al lucrurilor scrupulos şi clar, acea precizie elveţiană admirabilă ca fineţea unui ceas de lux aflat, aproape/departe... la doar o vitrină distanţă. Cu toate aceste date, Basel nu poate fi o destinaţie populară pentru turismul de masă, ci una ce adună constant o zonă de nişă căreia îi este accesibil atât nivelul cultural, cât şi cel financiar. Oricât de sumar ai încerca să cuprinzi Baselul, nu poţi să faci abstracţie de artă. Muzeele cu un patrimoniu impresionant, expoziţiile de rezonanţă internaţională, celebrul ART Basel sunt repere care populează de mult timp harta culturală a lumii. La un astfel de eveniment marcant a fost invitat şi Muzeul de Artă din Craiova, care a participat cu lucrarea Coapsa de Constantin Brâncuşi la expoziţia Brâncuşi & Serra, mega-evenimentul anului, organizat de Fundaţia Beyeler din Riehen-Basel.

Fără a avea mania superlativelor, nu ştiu cum să vorbesc despre Fundaţia Beyeler în termeni moderaţi, dat fiind că avem de-a face cu una dintre cele mai prestigioase fundaţii din lume, organizatoare de evenimente de artă. Aceasta prezintă, în principal, publicului colecţia lui Ernst Beyelern – renumit galerist şi colecţionar, care a avut entuziasmul, discernământul, dar şi puterea financiară de a achiziţiona lucrări de artă extrem de valoroase ale ultimului deceniu. De aceea, colecţia este impresionantă nu atât prin numărul de piese, cât prin valoarea acestora. Găsim aici nume importante ale istoriei artei universale: Vincent van Gogh, Pierre Bonnard, Claude Monet, Joan Miró, Pablo Picasso, Henri Matisse, Paul Klee, Piet Mondrian, Constantin Brâncuşi, Georg Baselitz, Franck Stella, Andy Warhol şi lista poate continua. O colecţie de asemenea anvergură trebuie prezentată într-un spaţiu cu totul special, iar acesta a fost conceput de celebrul arhitect Renzo Piano – o clădire pe un sigur nivel, ce degajă un aer de simplitate şi armonie perfectă, o energie fluidă, ca un liant ce uneşte interiorul şi exteriorul acesteia în manieră desăvârşită.

O expoziţie Brâncuşi este, oriunde în lume, nu doar spectaculoasă şi costisitoare, dar şi o „întreprindere” de mare forţă. Iar expoziţia de la Beyeler este prima expoziţie importantă Brâncuşi organizată până în prezent în Elveţia. Curatorul Oliver Wick creează curajos şi inedit o corespondenţă între două mari personalităţi: Constantin Brâncuşi – cel mai influent sculptor din arta modernă şi Richard Serra – unul dintre cei mai semnificativi artişti contemporani. Demersul are ca joncţiune întâlnirea lui Serra cu sculptura lui Brâncuşi, în anii 1964-1965, când acesta a petrecut mai multe luni desenând în atelierul lui Brâncuşi de la Centrul Georges Pompidou din Paris. Serra va da numeroase interviuri în care reiterează importanţa descoperirii lui Brâncuşi, pe care îl va defini remarcant:
„handbook of possibilities”, o enciclopedie a posibilităţilor sculpturale, citat devenit referinţă în apropierea celor doi artişti.

Expoziţia este surprinzătoare: un parcurs dinamic ce prezintă în juxtapunere lucrările celor doi artişti, un echilibru provocator şi subtil, două forţe mai degrabă în tatonare decât în dispută. Pare că Oliver Wick nu marşează pe licenţe curatoriale, ba chiar administrează precis binecunoscuta prezentare cronologică şi tematică (cel puţin în cazul lui Brâncuşi), repudiată adesea şi socotită prea puţin inventivă, ba chiar desuetă. Cu toate aceste „şabloane” expoziţia nu suferă în niciun fel de stereotipie şi nu este atinsă de plictisitorul déja-vu. Dimpotrivă este efectul invers, fiecare etapă parcursă incită şi mai mult ochiul, sensibilitatea, iar maniera de înţelegere a formelor şi a „esenţei lucrurilor” devine un soi de organ intern. Un număr impresionat de opere Brâncuşi (peste 40), în variante aduse din cele mai importante muzee ale lumii şi colecţii particulare, pune generos la dispoziţia privitorului mare parte din opera artistului: Copil dormind, Muza, Muza adormită, Danaida, Tors, Prinţesa X, Sărutul, Pasărea în văzduh, Pasărea de aur, Măiastra, Domnişoara Pogany, Adam şi Eva, Primii paşi, Micuţa franţuzoiacă, Prometeu, Nou născutul, Primul ţipăt, Negresa albă, Negresa blondă. Brâncuşi fascinează, îţi dilată mintea şi sufletul, te face să simţi că ceva minunat se petrece în jur şi în tine, iar miezul acestor lucruri nu este inaccesibil, ci mai degrabă prietenos de aproape. Brâncuşi te face să vezi clar că esenţialul nu este o noţiune abstractă, ci adevărata stare a lucrurilor.

Richard Serra este un artist bine ancorat în realitatea Baselului. Lucrările sale monumentale, amplasate în intimitatea oraşului, sunt un semn distinctiv al consideraţiei cu care este tratată arta în spaţiul public. Serra vine cu forţă şi energie, sparge bariere, operează cu un element de echilibru ce transmite, în primă instanţă, impresia de fragil, instabil, dar care mânuieşte şi învinge forţa gravitaţională. Este ca o provocare a simţurilor, creaţiile lui Serra devin din dure şi reci (în aparenţă) sinuoase şi rezonante, un câmp de forţă trepidant, o tensiune ce inundă spaţiul şi corpul, pregătindu-l pentru experimentarea unei percepţii fizice, senzoriale ce rupe obişnuitul deplasându-i limitele. Olson, Circuit, Delineator sunt experienţe vizuale ce nu te lasă indiferent. Traseul expoziţiei începe şi se termină cu una dintre lucrările de referinţă ale lui Serra – Fernando Pessoa – 40 t oţel, 20 cm lăţime, 3 m înălţime, 9 m lungime.

Nu am simţit nici un fel de „rivalitate” în această prezentare simultană a două personalităţi distincte, ci o energie pură ce se propagă constant într-un echilibru de forţe bine temperat. Un vernisaj sofisticat, ce a adunat cei mai importanţi curatori, cercetători, colecţionari, o atmosferă distinsă, netracasată de discursuri obositoare, un spaţiu minunat, o organizare bine pusă la punct... expoziţia Brâncuşi & Serra are toate ingredientele pentru a fi must have-ul sezonului la Basel.

Brâncuşi & Serra în Basel